O descoperire arheologică recentă din Maroc dezvăluie existența unei așezări umane care datează de acum 4.200 de ani, cu mult înainte de prezența feniciană în regiune.
Săpăturile efectuate în situl Kach Kouch au scos la iveală vestigii importante din perioada 2200-2000 î.Hr., incluzând fragmente de ceramică, oase de animale și unelte din piatră. Perioada de maximă dezvoltare a așezării Kach Kouch a fost atinsă în secolul al XIII-lea î.Hr.
Arheologii au identificat ruine ale unor locuințe construite folosind tehnica „torchis”, o metodă tradițională care combină pământul cu lemnul. Acest tip de arhitectură demonstrează existența unei comunități bine organizate, cu un mod de viață sedentar.
Economia așezării se baza pe agricultură și creșterea animalelor. Locuitorii cultivau diverse cereale, precum orzul și grâul, dar și leguminoase, inclusiv fasole și mazăre.
Prezența a peste 8.000 de oase de animale în sit indică o activitate pastorală intensă, axată pe creșterea bovinelor, ovinelor și caprinelor. Această descoperire modifică semnificativ perspectiva istorică asupra colonizării coastei nord-africane.
Până în prezent, se considera că fenicienii, cunoscuți pentru abilitățile lor maritime și rețeaua comercială extinsă în bazinul mediteranean, au fost primii care au dezvoltat așezări importante în regiune, începând cu secolul al IX-lea î.Hr.
Noile dovezi arheologice demonstrează existența unei populații locale dezvoltate anterior sosirii fenicienilor. Interacțiunea dintre cele două culturi pare să fi fost mai complexă decât se credea inițial, manifestându-se printr-o influență reciprocă.
Acest fapt este evidențiat de elementele arhitecturale hibride descoperite în Kach Kouch, unde tehnicile constructive locale au fost îmbinate cu metode feniciene, precum utilizarea fundațiilor din piatră pentru casele din chirpici.
