Săpăturile arheologice din Pompeii au condus la descoperirea a două statui funerare de dimensiuni umane, reprezentând un bărbat și o femeie, datând din perioada târzie a Republicii Romane.
Artefactele au fost identificate în necropola de la Porta Sarno, într-un context funerar asociat unui mormânt monumental, tip de structură rezervat elitelor societății romane.
Aceste monumente funerare, împreună cu statuile aferente, serveau la afișarea statutului social și a puterii familiei respective. Statuia masculină înfățișează un bărbat îmbrăcat într-o togă scurtă, vestimentație caracteristică membrilor înaltei societăți romane.
Detaliile vestimentare, precum încălțămintea specifică nobililor, denumită „calcei patricii”, și prezența unui inel pe mâna stângă, susțin ipoteza apartenenței sale la elita locală.
Calitatea execuției sculpturale și finețea detaliilor reflectă utilizarea artei funerare ca mijloc de etalare a bogăției și influenței în acea perioadă. Statuia feminină prezintă elemente ce oferă indicii despre posibilul rol al femeii în societatea romană.
Aceasta poartă un colier ornamentat cu o semilună, accesoriu cunoscut sub numele de „lunulă”.
În context roman, lunula era frecvent asociată cu zeița Ceres, divinitate a fertilității, agriculturii și relațiilor materne, sugerând posibilitatea ca femeia reprezentată să fi fost o preoteasă a cultului acestei zeițe.
Importanța religiei în viața romanilor, inclusiv în ritualurile funerare, face plauzibilă această interpretare.
Statuia o înfățișează pe femeie ținând în mână un aspergillum, un obiect utilizat în ritualuri pentru stropirea cu apă sfințită, detaliu ce întărește ipoteza unui rol religios și subliniază centralitatea practicilor religioase în Roma antică.
Astfel de reprezentări sculpturale, amplasate în morminte monumentale precum cel de la Porta Sarno, nu aveau doar rol comemorativ, ci funcționau ca instrumente de proiectare a puterii sociale și de perpetuare a imaginii familiei după moartea membrilor săi.
Pentru aristocrația romană, monumentele funerare reprezentau o modalitate de a-și înscrie numele în memoria colectivă și de a-și consolida moștenirea.
Aceste descoperiri sunt valoroase pentru arheologi, oferind informații prețioase despre obiceiurile, credințele religioase și practicile sociale ale romanilor din Pompeii.
Cele două statui recent descoperite vor fi incluse în expoziția „A fi femeie în Pompeiul antic”, programată să se deschidă pe 16 aprilie.
Vizitatorii vor avea ocazia nu doar să admire sculpturile, ci și să asiste la procesul de conservare a acestora, oferind o perspectivă asupra tehnicilor utilizate pentru prezervarea artefactelor antice.
Expoziția își propune să evidențieze diversele roluri ale femeilor în societatea romană, inclusiv influența lor în sfera religioasă și socială. Rezultatele preliminare ale acestor săpături au fost publicate în Jurnalul Electronic al Săpăturilor din Pompeii.
