O regiune extinsă a universului, situată în direcția constelațiilor Hercule și Coroana Boreală, prezintă o concentrație neobișnuit de mare de explozii de raze gamma (GRB), sugerând existența unei posibile structuri cosmice de mari dimensiuni.
Această potențială aglomerare de materie, denumită Marele Zid Hercule-Coroana Boreală (Hercrbgw), a fost identificată inițial în 2013 pe baza cartografierii distribuției acestor explozii energetice.
Dimensiunile estimate ale acestei regiuni se întind pe aproximativ 10 miliarde de ani-lumină în lungime și circa 7,2 miliarde de ani-lumină în lățime, depășind semnificativ alte structuri cunoscute, precum Marele Zid Sloan, care măsoară aproximativ 1,3 miliarde de ani-lumină.
Detectarea unor astfel de structuri la distanțe cosmologice se bazează pe observarea izbucnirilor de raze gamma.
Acestea sunt fenomene extrem de energetice, considerate cele mai puternice explozii din univers, generate de evenimente precum colapsul unor stele foarte masive sau fuziunea stelelor neutronice.
Datorită luminozității lor intense, GRB-urile pot fi detectate de la distanțe de peste 10 miliarde de ani-lumină. Prin urmare, cartografierea pozițiilor lor pe bolta cerească permite astronomilor să sondeze distribuția materiei și structura universului la scară mare, în epoci cosmice timpurii.
Concentrația ridicată de GRB-uri în zona Hercule-Coroana Boreală indică o posibilă densitate mai mare de galaxii în acea regiune comparativ cu media cosmică.
Existența unei structuri de asemenea magnitudine ridică întrebări în raport cu principiul cosmologic, un concept fundamental în cosmologia modernă.
Acest principiu postulează că, la scări suficient de mari, universul este omogen și izotrop, adică materia este distribuită uniform și universul arată la fel în toate direcțiile.
Modelele cosmologice standard, bazate pe teoria relativității generale și pe inflația cosmică, prezic că formarea unor structuri coerente, legate gravitațional, care depășesc aproximativ 1,2 miliarde de ani-lumină este improbabilă în cadrul evoluției acceptate a universului.
Dacă Hercrbgw se confirmă a fi o structură fizică unică și coerentă, aceasta ar contrazice predicțiile modelelor actuale privind formarea structurilor la scară largă.
O ipoteză alternativă este că densitatea observată de GRB-uri ar putea fi rezultatul unei alinieri întâmplătoare a mai multor super-roiuri de galaxii distincte, situate de-a lungul liniei de vizare.
Totuși, analize statistice recente ale distribuției GRB-urilor din acea regiune sugerează că aceasta nu este complet aleatorie și nu poate fi explicată doar prin fluctuații statistice obișnuite sau prin efecte de selecție observațională cunoscute, susținând ipoteza unei entități fizice gigantice.
Această observație se adaugă altor anomalii la scară mare detectate în univers, precum Marele Atractor sau Pata Rece din radiația cosmică de fond, care indică posibilitatea ca distribuția materiei în cosmos să fie mai complexă decât presupun modelele actuale.
Cercetătorii din domeniu recunosc existența unor discrepanțe între predicțiile teoretice privind formarea structurilor cosmice și observațiile unor astfel de aglomerări extinse, sugerând necesitatea unei posibile rafinări a înțelegerii actuale a evoluției universului la scară largă.
