Arcuri, săgeți și pumnale zăceau alături de ele, în liniștea mormintelor, de aproape 4.000 de ani. Prințesele egiptene din Regatul Mijlociu nu au fost însoțite în veșnicie doar de bijuterii și rugăciuni.
Armele descoperite la picioarele lor au fost considerate, timp de peste un secol, simple simboluri. Însă oasele acestor femei spun acum o cu totul altă poveste.
În anii 1890, arheologul francez Jacques de Morgan a dezgropat, lângă mormintele faraonilor Amenemhat II și Amenemhat III, o comoară macabră. Printre rămășițele regelui Hor și ale mai multor prințese, au fost găsite și arme.
Patru dintre femei – Ita, Khenmet, Itaweret și Noub-Hotep – erau cel mai probabil fiicele lui Amenemhat al II-lea. Colecția a fost apoi uitată timp de decenii, retrogradată în depozitele Muzeului Egiptean din Cairo.
Abia în 2020, în timpul unui proiect amplu de curățare, rămășițele au ieșit din nou la lumină. Și, odată cu ele, o oportunitate rară: să fie supuse unor instrumente științifice mult mai precise decât orice avusese la dispoziție secolul al XIX-lea.
Oamenii de știință s-au concentrat asupra a șase schelete regale pentru a descifra un indiciu pe care îl poartă fiecare os. Explicația este una fascinantă: mușchii noștri lasă urme adânci pe oase atunci când aceleași mișcări sunt repetate intens.
Locurile unde mușchii se atașează de schelet, numite enteze, se modifică în timp, exact cum se strică un drum bătut de roți. Prin analiza acestor enteze cu raze X și spectroscopie în infraroșu, cercetătorii au căutat semne ale unui efort fizic susținut.
Ipoteza lansată este una îndrăzneță: poate că aceste femei din familia regală vânau sau trăgeau cu arcul, în loc să se limiteze la un rol pur ornamental.
Ita, prințesa care poartă urmele arcului pe schelet
Dintre toate, o prințesă atrage atenția în mod deosebit. Ita a murit între 28 și 34 de ani, iar umărul, brațul și mâna ei dreaptă poartă atașamente musculare neobișnuit de pronunțate.
Pentru echipa de cercetare, aceste semne ar putea fi „amprenta” lăsată de mânuirea repetată a unei arme – de parcă gesturile din viață s-ar fi întipărit pe schelet după moarte. Coincidența este izbitoare: pumnalul prințesei Ita se află astăzi expus la Muzeul Egiptean.
Obiectul și corpul său par să dialogheze peste milenii.
O ipoteză ce ne obligă să regândim trecutul
Aceasta este, însă, o teză care cere și prudență. O parte a comunității științifice avertizează că dovezi clare sunt greu de stabilit. Scheletele analizate sunt incomplete: doar între 22% și 58% din fiecare os a supraviețuit trecerii timpului.
Craniile lipsesc, iar țesuturile moi s-au descompus de mult. Atașamentele musculare marcate pot fi rezultatul multor alte activități fizice, nu neapărat al antrenamentului războinic. Linia dintre un indiciu și o probă rămâne, așadar, extrem de fragilă.
Cert este un singur lucru: aceste prințese refuză să tacă. Indiferent dacă au ținut sau nu arcul în mână, ele ne obligă să regândim tot ce credeam că știm despre Egiptul antic.
Și, poate, următoarea mare revelație despre puterea femeilor din această lume dispărută zace, în tăcere, așteptând să fie descoperită în spatele unei uși de muzeu.
