Hârtia igienică este unul dintre lucrurile indispensabile în zilele noastre, cel puțin în lumea occidentală. Astăzi, să trăiești fără ea poate părea imposibil pentru mulți, dar te-ai întrebat vreodată cum practicau oamenii igiena intimă înainte ca hârtia igienică să existe?
Pentru a răspunde la această întrebare, arheologii și antropologii au cercetat și au documentat modul în care oamenii se curățau în cele mai vechi culturi. Pe parcursul acestui articol, vei vedea o compilație a celor mai interesante constatări în acest sens.
Vei vedea că hârtia igienică poate fi considerată cu ușurință una dintre cele mai mari invenții ale omenirii, deoarece ne-a scăpat de multe iritații și infecții care erau frecvente în trecut din cauza folosirii unor obiecte care astăzi nu și-ar mai avea locul în toaletă.
Metoda curioasă folosită de vechii romani
Vechii romani foloseau un obiect foarte curios pentru igiena anală, cu mult înainte de apariția hârtiei igienice. Dacă ți-ai fi făcut nevoile într-o latrină publică din Roma antică, cel mai probabil ai fi folosit un „tersorium”.
Practic, această ustensilă igienică antică era formată dintr-un băț cu un burete de mare înmuiat în oțet sau apă sărată. În mod surprinzător, acest obiect a fost menționat chiar și în literatura romană, inclusiv într-un pasaj de neuitat dintr-o scrisoare a filosofului Seneca trimisă ofițerului roman Lucilius.
În document, Seneca povestește despre sinuciderea unui gladiator de neam germanic, care și-a înfipt în gât acest băț cu un burete „consacrat celor mai josnice utilizări”. Justificarea pentru un astfel de act a fost că mai degrabă ar fi preferat să moară în acest fel decât să meargă în arenă pentru a muri în ghearele unui animal sălbatic.
În general, se crede că umilul tersorium a influențat designul toaletei publice din acea vreme. Se crede că micile jgheaburi de la baza toaletelor publice serveau drept surse de apă care curgeau continuu pentru a a spăla tersoriumul.
Cu toate acestea, tersorium generează în continuare controverse în comunitatea arheologică. Unii arheologi suspectează în continuare că acest obiect ar fi fost folosit mai degrabă pentru a curăța latrina, nu fesele.
Este demn de remarcat faptul că toaletele publice din Roma antică erau, de asemenea, echipate cu o bancă lungă de marmură cu găuri sculptate. Aceste găuri serveau drept toalete.
Totuși, ceea ce atrăgea cel mai mult atenția erau găurile din fața acestor găuri, folosite pentru a glisa tersoriumul spre fese. De asemenea, băile romane nu aveau pereți despărțitori, astfel încât oamenii puteau discuta unii cu alții în timp ce își făcea nevoile.
„Arta” de a te șterge la fund în alte societăți antice
În jurul anului 1391, în timpul dinastiei Song, un împărat chinez a decretat că ar trebui să se confecționeze foi mari de hârtie pentru toaletă. Până atunci, chinezii foloseau pur și simplu produse de hârtie la întâmplare.
Cu toate acestea, mulți ani mai târziu, în epoca descoperirilor geografice, lucrurile nu erau încă foarte avansate. După ce coloniștii europeni au plecat din țările lor spre coloniile respective, cele mai bune lucruri pe care le-au putut găsi au fost cocenii de porumb!
Pe de altă parte, francezii foloseau cânepă pentru a se șterge la fund. În alte părți ale lumii, lucrurile au fost și mai curioase. În Japonia, de exemplu, oamenii foloseau bețe de lemn pentru igiena anală.
În ceea ce-i privește pe vechii eschimoși, aceștia optau în general pentru mușchiul vegetal ca să-și curețe părțile intime, în vreme ce marinarii antici se bazau pe o singură resursă în largul mării: bucăți de pânză și frânghie vechi folosite anterior la velele navelor lor.
Hârtia igienică, așa cum o cunoaștem astăzi, a apărut abia în 1857. Americanul Joseph Gayetty a început să vândă produsul în pachete de folii individuale cu scopul de a ameliora problemele celor care sufereau de hemoroizi.
Totuși, producția de masă a avut loc abia în 1879, când frații Edward și Clarence Scott au decis să creeze o companie specializată în obiecte de unică folosință. Din acel moment, acest tip de hârtie și-a câștigat rapid locul în băile occidentale.
Astăzi, oamenii tind să ignore practica banală de a folosi toaleta și hârtia igienică. Sunt lucruri mărunte, despre care vorbim rareori tocmai pentru că le facem cu toții.
Acest obicei ne oferă, însă, informații importante despre cine am fost, cine suntem și unde ne îndreptăm în continuare. În mod similar, dintr-o perspectivă antropologică, putem chiar să analizăm modalitățile mai variate în care obiceiurile de igienă au afectat dezvoltarea umană.
