De mult timp se știe că mărimea creierului uman nu dictează inteligența sau performanța. De fapt, recordul mondial pentru cel mai mare volum cranian este deținut de un bărbat care suferea de epilepsie și probleme severe de dezvoltare. Dar cum stau lucrurile cu cel mai bun prieten al omului?
Unele rase canine sunt recunoscute pentru inteligența lor remarcabilă, iar anumite exemplare ne uimesc cu memoria și abilitățile cognitive excepționale.
Un studiu recent, publicat în Biology Letters de către cercetătorii de la Universitatea din Montpellier, aduce noi perspective asupra intelectului canin.
Printr-o analiză comparativă extinsă a numeroase rase, studiul dezvăluie informații interesante despre companionii noștri patrupezi, confirmând încă o dată că mărimea nu este totul.
Cercetătorii au examinat craniile a 1682 de câini adulți, reprezentând 172 de rase diferite, din colecția Muzeului de Istorie Naturală din Berna, Elveția.
Au calculat volumul endocranian relativ (REV), adică raportul dintre mărimea creierului și mărimea corpului, pentru a determina dacă creierul fiecărei rase este proporțional mare sau mic.
Au corelat aceste date cu scorurile obținute la paisprezece teste comportamentale, utilizând Chestionarul de Evaluare și Cercetare a Comportamentului Canin, un instrument standardizat care măsoară supunerea, căutarea atenției, agresivitatea și alte trăsături.
Surprinzător, rasele cu creiere mai mici au demonstrat o mai bună reacție la dresaj și o memorie pe termen scurt superioară, ambele considerate indicii ale unei inteligențe canine mai dezvoltate. Dimpotrivă, un creier mai mare în raport cu corpul a fost asociat cu o inteligență mai scăzută.
Cercetătorii subliniază că această diferență este accentuată de scopul pentru care au fost crescute rasele. Câinii mai mari au fost selecționați pentru a îndeplini sarcini complexe în sprijinul oamenilor, cum ar fi căutare și salvare, ghidare sau pază.
Câinii mai mici, în schimb, au fost crescuți preponderent pentru a fi animale de companie. Studii anterioare au arătat că rasele de lucru au o funcție executivă mai bună, adică un control superior al comportamentului și o memorie pe termen scurt mai eficientă.
Câinii de talie mare, precum Retrieverii, Ciobăneștii Pirinei, Rottweilerii sau Husky Siberian, au o structură a țesutului cerebral diferită față de câinii mici.
Studiul a constatat, de asemenea, că rasele cu un creier relativ mai mare, în special cele mici, cum ar fi Chihuahua, Pomeranian sau Yorkshire Terrier, prezintă un nivel mai ridicat de frică, agresivitate, anxietate de separare și căutare a atenției.
Cercetătorii presupun că aceste trăsături sunt legate de rolul lor principal de companion, fiind selecționate pentru afecțiune și nevoia de atenție.
Frica și agresivitatea nu au reprezentat un dezavantaj pentru aceste rase, spre deosebire de câinii de lucru, dresați pentru a fi ascultători și ușor de antrenat. În general, în lumea animală, un creier mare este asociat cu abilități cognitive avansate.
Studii anterioare au indicat o corelație între mărimea creierului și șansele de supraviețuire, capacitatea de luare a deciziilor și procesarea informațiilor.
Deși aceste descoperiri par contraintuitive, oamenii de știință explică faptul că reproducerea intensivă controlată de om a modificat structura naturală a creierului canin de-a lungul secolelor.
Conceptul de rasă nu este unul natural, ci a fost creat de om odată cu creșterea intensivă a caninilor la sfârșitul anilor 1800. De atunci, câinii au fost crescuți selectiv pentru a accentua anumite trăsături, uneori dăunătoare, în scopul creării de rase noi și susținerii industriei comerciale.
Câinii domestici au, în medie, un creier cu 20% mai mic decât ruda lor cea mai apropiată, lupul cenușiu. Având mai puține nevoi cognitive decât câinii sălbatici, cum ar fi găsirea hranei, evitarea prădătorilor sau găsirea unui partener, creierul lor s-a micșorat treptat.
Totuși, câinii domestici au dezvoltat abilități sociale complexe în interacțiunea cu oamenii, fiind capabili să le urmărească privirea și să le interpreteze gesturile. Această cercetare este doar la început.
Echipa intenționează să compare forma și funcția creierului diferitelor rase, concentrându-se asupra variațiilor neocortexului, responsabil de funcțiile cognitive superioare.
Este important de reținut că personalitatea, abilitățile și capacitățile cognitive variază atât în cadrul aceleiași rase, cât și între indivizi. Așadar, mărimea câinelui nu dezvăluie întreaga poveste și fiecare animal poate oferi surprize, atât plăcute, cât și neplăcute.
