Trandafirul străvechi a fost caracterizat printr-o floare galbenă și cu petale simple, conform unei ample analize genomice realizate sub coordonarea profesorului Chao Yu de la Universitatea Forestieră din Beijing.
Studiul a implicat secvențierea genomului speciei Rosa Persica, o plantă de deșert, alături de alte 80 de specii sălbatice din China.
Astfel, cercetătorii au reușit să reconstruiască arborele genealogic al trandafirilor moderni și au identificat trăsăturile acestei flori originale, inclusiv frunzele sale compuse, probabil formate din șapte folioli, o trăsătură ce se regăsește încă în anumite specii sălbatice.
Spre deosebire de trandafirii roșii, albi sau roz întâlniți frecvent în florării, aceste nuanțe sunt inovații recente alese mai degrabă pentru preferințele estetice ale oamenilor decât pentru atragerea polenizatorilor.
Această cercetare oferă perspective valoroase atât pentru dezvoltarea cât și pentru conservarea trandafirilor dincolo de simplele anecdote cromatice. Genul Rosa include în jur de 140 de specii sălbatice, dar, de-a lungul timpului, au fost create aproape 35.000 de soiuri horticole.
Selecția anterior se baza mai mult pe rezultate vizibile decât pe compatibilitatea genetică. Noua cartografiere filogenetică furnizată de studiu oferă un instrument prețios pentru îmbunătățirea eficienței în obținerea noilor varietăți de trandafiri.
Acest lucru ar putea grăbi dezvoltarea trandafirilor mai rezistenți, mai parfumați sau mai puțin susceptibili la boli, criterii esențiale în contextul actualelor schimbări climatice și al globalizării paraziților.
De asemenea, avansul poate ghida eforturile de conservare prin identificarea speciilor sălbatice care ar trebui păstrate pentru a menține diversitatea genetică a genului Rosa. Istoria trandafirilor este, de asemenea, influențată de schimbările geologice.
Creșterea Munților Himalaya, acum aproximativ 23 de milioane de ani, a modificat clima Asiei, reducând precipitațiile și temperaturile și limitând astfel aria de distribuție a trandafirilor, ceea ce a condus la scăderea populației lor.
Anumite subspecii, precum Banksianae, cunoscute pentru florile lor albe și galbene, au supraviețuit și au cunoscut o renaștere acum aproximativ 200.000 de ani. Această capacitate de rezistență ar putea inspira botaniștii în abordările lor actuale privind adaptarea la schimbările climatice.
În căutarea unor trandafiri cu o estetică mai impresionantă și rezistență sporită, s-au pierdut din păcate multe dintre parfumurile naturale ale acestor flori.
Această tendință de a favoriza caracteristici precum durabilitatea și rezistența la boli în detrimentul diversității olfactive este similară cu ceea ce s-a observat în agricultura plantelor alimentare, unde productivitatea a fost uneori obținută cu prețul diversității genetice.
Aceasta este o lecție valabilă și pentru florile noastre. Cultural, trandafirul galben a avut o istorie complicată. Asociat cu gelozia sau infidelitatea în anumite culturi occidentale, el a fost adesea nedreptățit.
Însă, pe măsură ce florarii își propun să schimbe simbolismul acestor culori, iar oamenii de știință dezvăluie vechimea istorică a trandafirului galben, este posibil ca această floare să își redobândească locul în grădini și în al inimilor noastre.
