Fosilele descoperite în Nebraska, în paturile fosile Ashfall, dezvăluie un comportament social complex al rinocerilor preistorici din specia Teleoceras major, care trăiau în grupuri sedentare mari în jurul surselor de apă în urmă cu aproximativ 12 milioane de ani.
Aceste grupuri sociale au fost surprinse și conservate în urma erupției supervolcanului Yellowstone, un eveniment catastrofal care a eliberat cantități masive de cenușă vulcanică în atmosferă.
Impactul erupției s-a manifestat gradual asupra acestor animale, ducând la moartea lor treptată prin asfixiere sau înfometare, într-un proces care putea dura zile sau săptămâni.
Analizele izotopice efectuate pe dinții fosilizați ai rinocerilor, conduse de Clark Ward de la Universitatea din Cincinnati, au furnizat informații valoroase despre comportamentul și ecologia acestor animale.
Studiul izotopilor de stronțiu, carbon și oxigen a demonstrat că rinocerii nu efectuau migrații pe distanțe lungi, ci rămâneau în proximitatea punctelor de apă, formând comunități stabile.
Acești rinoceri preistorici, care prezentau caracteristici morfologice asemănătoare hipopotamilor actuali, având un corn și un corp robust adaptat mediului mlăștinos, își organizau viața socială în jurul acestor puncte de apă.
Comportamentul lor social complex poate fi comparat cu cel observat la speciile moderne de mamifere mari, precum elefanții sau hipopotamii, care formează grupuri pentru protecție și acces la resurse.
Prezența rămășițelor fosilizate ale prădătorilor preistorici, precum Borophagus hilli, în aceeași zonă, sugerează că organizarea în grupuri mari putea reprezenta o strategie adaptativă pentru protecție împotriva prădătorilor și pentru supraviețuire în perioade de secetă.
Această descoperire oferă o perspectivă nouă asupra complexității comportamentale a faunei preistorice și contribuie la înțelegerea evoluției comportamentului social la animale.
