O descoperire recentă zguduie una dintre cele mai longevive certuri din paleontologie: gigantul preistoric Prototaxites, considerat vreme de aproape două secole o ciupercă uriașă, s-ar putea să nu fi fost nici ciupercă, nici plantă, nici animal. Ar putea fi o formă de viață complet necunoscută.
Totul a început în 1843, când primele fosile ale acestui organism au ieșit la iveală. Cercetătorii vremii au crezut că au dat peste un conifer antic descompus. La urma urmei, trunchiul masiv, înalt de până la 8 metri și cu un diametru de 90 de centimetri, semăna izbitor cu un copac.
Numai că la acea vreme, copacii nu existau încă pe Pământ. Așa a prins contur o a doua ipoteză: Prototaxites era, de fapt, o ciupercă colosală. Structura fosilelor părea să susțină această teorie: în interior se găseau saci plini de spori, asemănători cu cei ai ciupercilor moderne.
Iar în 2007, analiza izotopilor de carbon a sugerat că organismul se hrănea aidoma unei ciuperci, captând oxigen de la alte viețuitoare. Povestea părea încheiată. Până acum.
Ce ascundeau tuburile fine?
O echipă condusă de paleobiologul Corentin Loron, de la Universitatea din Edinburgh, a decis să reexamineze fosilele descoperite în regiunea scoțiană Aberdeenshire. Ceea ce au găsit i-a lăsat fără cuvinte.
Tuburile fine din interiorul fosilei erau alcătuite din structuri care nu se regăsesc în nicio ciupercă actuală. Mai mult, pe pereții acestor tuburi apăreau pete medulare și inele de creștere – trăsături complet străine de regnul fungilor. Analizele chimice au adus lovitura de grație.
În compoziția Prototaxitelor lipseau zaharurile și proteinele specifice ciupercilor, în special chitina, componenta esențială a pereților lor celulari. Organismul nu era nici ciupercă, nici plantă, nici animal. Atunci, ce putea fi?
Un grup dispărut de eucariote
După luni întregi de investigații, echipa lui Loron a lansat o propunere care schimbă radical felul în care privim trecutul planetei. Prototaxites, susțin ei, nu poate fi încadrat în niciun grup biologic cunoscut.
Cel mai probabil, reprezintă un grup dispărut de eucariote – organisme multicelulare care nu au lăsat niciun descendent viu astăzi.
Cu alte cuvinte, acest colos preistoric, care a înflorit acum aproximativ 430 de milioane de ani în perioada Siluriană, este un fel de ramură uitată a arborelui vieții, o formă de existență care a evoluat și apoi a dispărut fără urmă, lăsând doar fosilele ca mărturie. Implicațiile sunt uriașe.
Dacă această teorie se confirmă, înseamnă că biodiversitatea Pământului primitiv era mult mai bogată și mai bizară decât ne-am imaginat vreodată. Și, mai tulburător, sugerează că probabil numeroase alte forme de viață au pierit înainte ca oamenii de știință să aibă măcar ocazia să le descopere.
Prototaxites rămâne, deocamdată, un mister cu multiple fațete. Dar ceea ce este cert, acum, este că această fosilă veche de secole tocmai a spulberat una dintre cele mai vechi certitudini ale paleontologiei și ne obligă să punem întrebări pe care nu știam că trebuie să le punem.
