În anii 1970, adâncurile misterioase ale Loch Ness ascundeau nu doar secrete străvechi, ci și speranțe științifice.
Atunci, profesorul Roy Mackal de la Universitatea din Chicago se aventura într-o misiune îndrăzneață, alături de echipa sa, pentru a dovedi existența unei creaturi legendare, monstrul din Loch Ness. Ei au instalat capcane fotografice subacvatice, sperând să surprindă pe peliculă imaginea evazivă.
Printre aceste dispozitive se număra un aparat foto Instamatic mecanic, coborât la o adâncime de 180 de metri. Echipamentul, ingenios pentru acea vreme, avea un bliț integrat ce se declanșa automat atunci când o linie de momeală era trasă.
Obiectivul era simplu: orice mușcătură la cârlig ar fi fost imortalizată. Însă, odată cu trecerea timpului, aparatul foto a dispărut în abis, iar odată cu el, și speranța de a obține dovezi vizuale. Soarta avea să intervină abia 55 de ani mai târziu.
Aparatul foto a reapărut la suprafață datorită unei misiuni a Centrului Național de Oceanografie (NOC) din Regatul Unit. Deși comunicatul emis ulterior a subliniat că scopul inițial al acestei expediții nu avea nicio legătură cu Nessie, destinul a ales alt drum.
Echipa testa vehicule autonome de ultimă generație, printre care și renumitul Boaty McBoatface, un submarin robotizat proiectat pentru explorarea adâncurilor oceanice.
În timpul unui test la 230 de metri adâncime, Boaty McBoatface a lovit accidental un obiect, încurcându-se într-o amară care, în cele din urmă, s-a agățat de elicea submersibilului.
Echipajul l-a recuperat la suprafață și, spre marea lor surpriză, a descoperit că obiectul misterios era o veche capcană fotografică, uitată acolo de decenii. Uimitor, camera din interiorul capcanei se afla încă într-o stare bună, după mai bine de jumătate de secol petrecut sub apă.
Odată adus la lumină, aparatul foto a fost examinat, iar fotografiile dezvoltate. Suspansul a atins cote maxime: oare aparatul capturase, în sfârșit, dovada existenței monstrului? Din păcate, pentru amatorii de criptozoologie, imaginile nu au revelat nicio creatură legendară.
Rămâne un mister ce anume declanșase mecanismul foto cu peste cincizeci de ani în urmă. Chiar și fără monștri, descoperirea rămâne o piesă fascinantă din istoria cercetărilor dedicate misterului Loch Ness.
Adrian Shine, specialist în legendă și membru al proiectului inițial, a lăudat ingeniozitatea dispozitivului.
El a subliniat că este remarcabil modul în care carcasa a reușit să mențină aparatul foto uscat timp de 55 de ani, în ciuda faptului că a zăcut la aproximativ 180 de metri adâncime în Loch Ness.
Aparatul foto și fotografiile sale au fost predate de atunci Centrului Loch Ness din Drumnadrochit, unde vor fi expuse ca vestigii ale unei căutări științifice ce a marcat istoria.
