Te-ai întrebat vreodată cât la sută folosim din creier? O legendă care circulă de mult timp și este crezută de mulți oameni este faptul că oamenii își folosesc doar 10% din creier.
Conform acestei teorii aparținând pseudoștiinței, activarea celorlalte 90 de procente – care se află într-o presupusă adormire – le permite oamenilor obișnuiți să capete abilități mintale extraordinare.
Și totuși, cum stau lucrurile în realitate? Cât la sută folosim din creier? Adevărul este că ne folosim întregul creier tot timpul.
De unde știm asta? În primul rând, dacă am avea nevoie de doar 10% din creier, majoritatea leziunilor cerebrale ar avea consecințe neobservabile, deoarece ar afecta părți ale creierului care oricum nu făceau nimic.
Știm, de asemenea, că selecția naturală descurajează dezvoltarea unor structuri anatomice inutile.
Dacă oamenii timpurii ar fi alocat resurse pentru creșterea și menținerea țesutului cerebral inutil, ar fi fost depășiți de cei care ar fi folosit resursele prețioase pe lucruri mai necesare supraviețuirii.
Sisteme imunitare mai puternice, mușchi mai tari, păr mai arătos, orice ar fi mai folositor decât să ai capul plin cu țesut inutil.
Există multe mistificări legate de cât la sută folosim din creier
Aceste concluzii logice sunt susținut și de dovezi. Tehnicile de imagistică, precum tomografia cu emisie de pozitroni (PET) și imagistica prin rezonanță magnetică (RMN) le permit oamenilor de știință să facă o hartă a creierului în timp real.
Datele arată clar că porțiuni mari din creier – mult mai mult decât 10% – sunt folosite pentru activități diverse, de la sarcini simple (precum odihna sau privitul pozelor) până la cele complexe, precum cititul sau calculele matematice.
Savanții încă nu au găsit o zonă a creierului care să nu facă nimic. Deci, cum am ajuns să credem că 90% din creierul uman este inutil?
Acest mit îi este atribuit în mod incorect unui savant din secolul al XIX-lea, pe nume William James, care a afirmat că cea mai mare parte din potențialul nostru mental este nefolosită.
Însă William James nu a specificat vreun procentaj. Albert Einstein – ținta preferată a atribuirii incorecte de citate – a fost, și el, făcut responsabil de această opinie.
Totuși, cel mai probabil, conceptul celor 10% își are originea într-o afacere foarte bănoasă: industria americană a dezvoltării personale.
Una dintre cele mai vechi mențiuni cu privire la cei 10% apare în prefața cărții „Cum să dobândești prieteni și să influențezi oamenii”, bestseller-ul scriitorului Dale Carnegie.
Ideea că valorificăm doar o parte din potențialul creierului a fost „calul de bătaie” al multor guru motivaționali și al scenariștilor lipsiți de inspirație.
