Un studiu recent atrage atenția asupra prafului marțian ca factor de risc semnificativ, posibil subestimat, pentru sănătatea umană în contextul viitoarelor misiuni pe Marte.
Ambițiile de explorare și eventuală colonizare a planetei roșii, stimulate de progresele tehnologice în domeniul transportului spațial, se confruntă cu o serie de provocări inerente mediului marțian.
Printre acestea se numără expunerea la niveluri ridicate de radiații solare și cosmice galactice, lipsa unei atmosfere respirabile bogate în oxigen și fluctuațiile extreme de temperatură, care pot varia între minus 143 de grade Celsius și plus 20 de grade Celsius.
Cercetarea, publicată în jurnalul GeoHealth la 12 februarie 2025 și condusă de specialiști de la Keck Medicine School din cadrul Universității din California de Sud, subliniază că praful omniprezent pe suprafața marțiană nu reprezintă doar o problemă pentru funcționarea echipamentelor, ci constituie și un pericol toxic pentru oameni.
Analizele indică faptul că acest praf este compus din particule extrem de fine și conține substanțe chimice recunoscute pentru efectele lor nocive asupra sănătății, inclusiv compuși precum arsenicul, cadmiul, cromul, perclorații, dioxidul de siliciu și anumiți oxizi de fier.
Concentrațiile acestor elemente pe Marte sunt considerabil mai mari decât cele întâlnite în mod obișnuit pe Pământ. Dimensiunea medie a particulelor de praf marțian, de aproximativ trei microni, este comparabilă cu cea a sporilor de mucegai.
Această finețe împiedică eliminarea lor eficientă prin mecanismele naturale de apărare ale sistemului respirator uman.
Ca urmare, particulele pot pătrunde adânc în plămâni și pot ajunge în circulația sanguină, având potențialul de a afecta diverse organe, printre care plămânii, rinichii, sistemul digestiv și glanda tiroidă.
Un factor agravant este gravitația mai redusă de pe Marte, care permite prafului să rămână în suspensie în aer pentru perioade extinse, mărind astfel expunerea și riscul de inhalare.
Concluziile studiului sugerează că prezența acestui praf toxic ar putea face dificilă sau chiar imposibilă colonizarea pe termen lung a planetei Marte.
Totuși, misiunile exploratorii de scurtă durată ar putea fi fezabile, cu condiția dezvoltării și utilizării unor tehnologii de protecție personală extrem de avansate, precum și a unor sisteme de filtrare a aerului și de control ambiental intern de o eficiență ireproșabilă în habitate și vehicule.
