Cât de mult putem trăi: 150 de ani?

Curiozitate.ro

Cât de mult putem trăi: 150 de ani?

Un studiu inovator publicat în prestigioasa revistă Nature Communications a relevat o posibilă limită maximă a longevității umane, stabilită la 150 de ani.

Conform cercetătorilor, dincolo de această vârstă, organismul uman nu ar mai avea capacitatea de a se regenera în fața factorilor de stres, cum ar fi bolile sau leziunile, conducând inevitabil la sfârșitul vieții.

De-a lungul timpului, știința a încercat să împingă frontierele longevității, dar limitele naturale par să fie neclintite. Studiile recente pun sub lupă durata de viață, folosind progrese în modelare și analize de date.

În cadrul investigației actuale, cercetători din Singapore, New York și Moscova au evaluat date medicale obținute de la jumătate de milion de participanți din SUA, Marea Britanie și Rusia.

Aceste informații s-au bazat pe multiple probe de sânge, având drept scop analiza a doi biomarkeri cruciali ai îmbătrânirii.

Cercetătorii au utilizat un model computerizat avansat pentru a determina un „indicator dinamic al stării corpului” sau DOSI, cu scopul de a evalua capacitatea de recuperare a fiecărui individ în fața stresului de sănătate.

Rezultatele au indicat că, între vârstele de 120 și 150 de ani, reziliența, ori capacitatea de a se recupera după o afecțiune, scade dramatic.

Această scădere a capacității de recuperare ar putea face imposibilă reînvierea completă după bolile inevitabile ale bătrâneții, ducând în cele din urmă la degenerarea ireversibilă și deces.

Soluțiile propuse de către cercetători includ dezvoltarea de organe mecanice sau tehnici avansate de reprogramare celulară, dar acestea sunt încă proiecții ale viitorului.

Această limită teoretică a longevității ridică, de asemenea, întrebări importante pentru cercetarea în domeniul sănătății și pentru politicile publice.

Dacă oamenii vor trăi mai mult, provocările legate de îmbătrânirea demografică și bolile degenerative vor necesita abordări noi, orientate nu doar spre prelungirea vieții, ci și spre îmbunătățirea calității acesteia, asigurând o autonomie funcțională până la sfârșitul vieții.