Anual, aproximativ 192 de milioane de șoareci sunt utilizați în laboratoarele din întreaga lume pentru cercetări științifice. Aceste rozătoare sunt folosite pentru testarea medicamentelor, studiul bolilor și pentru a aprofunda înțelegerea mecanismelor biologice.
Această utilizare extinsă ridică întrebări legate de bunăstarea animalelor și de posibilitatea de a găsi alternative la utilizarea lor.
Șoarecii sunt preferați în cercetare datorită dimensiunilor lor reduse, ușurinței cu care se pot reproduce și similarității genetice cu oamenii, aproximativ 92% din gene fiind similare. Cu toate acestea, viața lor în laborator este adesea caracterizată de stres și proceduri invazive.
Pentru a studia efectele anxietății și ale stresului cronic, șoarecii de laborator sunt supuși unor experiențe specifice.
Acestea includ imobilizarea forțată, unde șoarecii sunt fixați timp de mai multe ore fără a se putea mișca, compresia, unde sunt plasați într-un tub îngust care le restricționează mișcarea, și privarea de hrană și apă, utilizată pentru a analiza impactul acestor deficiențe asupra creierului și metabolismului.
Astfel de tratamente pot genera stres psihologic și fizic semnificativ. După finalizarea experimentelor, șoarecii sunt sacrificați sistematic, o practică considerată necesară pentru a evita suferința prelungită și pentru a permite colectarea de probe biologice.
Metodele de eutanasiere includ expunerea la dioxid de carbon, care induce moartea prin sufocare, decapitărea și dislocarea cervicală. Aceste metode sunt reglementate, dar pot cauza suferință animalelor.
În contextul preocupărilor legate de bunăstarea animalelor, cercetătorii explorează alternative pentru reducerea sau înlocuirea utilizării șoarecilor de laborator.
Culturile de celule umane reprezintă o alternativă promițătoare, permițând observarea reacției celulelor la medicamente sau boli în laborator.
Organoidele, mini-organe create din celule stem umane, sunt utilizate pentru a imita funcționarea organelor reale, oferind modele pentru studierea bolilor, cum ar fi Alzheimer.
O altă tehnologie avansată este reprezentată de organele-pe-cip, dispozitive miniaturale care reproduc condițiile unui organ viu folosind țesuturi umane, facilitând testarea efectelor medicamentelor.
Simulările pe calculator, bazate pe inteligența artificială și baze de date extinse, pot prezice eficacitatea și toxicitatea unei molecule. În ciuda acestor progrese, șoarecii de laborator rămân omniprezenți în cercetare.
Utilizarea lor continuă este influențată de familiaritatea cercetătorilor cu modelele animale, de cadrul de reglementare și de costurile implicate în dezvoltarea și implementarea metodelor alternative.
Investițiile în metodele alternative sunt în creștere, marcând un potențial punct de cotitură către o știință mai etică și mai modernă.
În Statele Unite, Institutele Naționale de Sănătate (NIH) au investit 300 de milioane de dolari în sprijinirea dezvoltării de metode alternative la experimentarea pe animale. Companiile farmaceutice integrează treptat testele in vitro și simulările computerizate în procesele lor de cercetare.
