Stratul superficial al oceanului, cunoscut sub numele de pielea oceanului, reprezintă o peliculă subțire de apă cu o grosime mai mică de 2 milimetri care acoperă întreaga suprafață a mărilor și oceanelor lumii.
Un studiu recent realizat de cercetătorii de la Universitatea din Exeter, în colaborare cu Agenția Spațială Europeană, a demonstrat rolul semnificativ al acestui strat în absorbția dioxidului de carbon atmosferic.
Cercetările efectuate în Oceanul Atlantic au relevat că acest strat superficial, aflat la interfața dintre aer și apă, prezintă o temperatură ușor mai scăzută comparativ cu straturile inferioare, ceea ce îi modifică capacitatea de dizolvare a gazelor.
Conform măsurătorilor realizate cu ajutorul instrumentelor instalate pe navele științifice, Atlanticul absoarbe cu aproximativ 7% mai mult dioxid de carbon anual față de estimările anterioare.
Extrapolată la scară globală, această capacitate suplimentară de absorbție reprezintă o cantitate de dioxid de carbon echivalentă cu de 1,5 ori cantitatea absorbită anual de pădurea amazoniană.
Această descoperire are implicații semnificative pentru înțelegerea rolului oceanelor în reglarea climatică globală și pentru îmbunătățirea preciziei modelelor climatice existente.
Oceanele absorb în prezent aproximativ un sfert din emisiile globale de dioxid de carbon generate de activitățile umane, îndeplinind astfel o funcție esențială în atenuarea încălzirii globale.
Totuși, acest proces are consecințe negative, conducând la acidifierea progresivă a oceanelor și amenințând biodiversitatea marină. Noile date obținute permit cercetătorilor să rafineze modelele climatice existente și să ofere scenarii mai precise privind evoluția climei.
Această înțelegere aprofundată a dinamicii absorbției dioxidului de carbon de către oceane este fundamentală atât pentru comunitatea științifică, cât și pentru factorii de decizie politică responsabili cu elaborarea strategiilor de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră.
