De luni bune, declarațiile fostului președinte american Donald Trump privind interesul Statelor Unite pentru Groenlanda s-au înmulțit, aducând în prim-plan o dezbatere complexă.
Oficial, motivația ar fi pur strategică, însă este evident că liderul american este atras și de bogățiile naturale ale insulei. Dar oare înțelege pe deplin Trump adevărata valoare a Groenlandei?
Pe 9 ianuarie 2026, cotidianul britanic The Guardian relata o nouă declarație a fostului șef de stat, care afirma că Statele Unite vor interveni în Groenlanda „fie că vor, fie că nu”.
Această poziție a pus Danemarca, țara suverană a Groenlandei, sub o presiune considerabilă, ridicând semne de întrebare privind sprijinul pe care l-ar primi de la Uniunea Europeană în cazul unui conflict. „Dacă nu o facem noi, Rusia sau China se vor împărți Groenlanda.
Și nu vom avea niciodată aceste țări ca vecini. Așa că va trebui să acționăm în privința Groenlandei, fie pe cale pașnică, fie pe calea mai dificilă”, a declarat Donald Trump. Interesul Statelor Unite este la prima vedere incontestabil pe plan geostrategic.
Groenlanda reprezintă o zonă excepțională pentru monitorizarea activităților militare și navale rusești și chineze, mai ales într-un context în care încălzirea globală deschide noi rute maritime în Arctica.
Dincolo de această miză strategică, subsolul Groenlandei ascunde însă și cantități impresionante de minerale rare și alte resurse naturale.
Lista resurselor cruciale găsite în Groenlanda este extinsă, cuprinzând zăcăminte offshore de gaze și petrol, cobalt, cupru, diamante, grafit, litiu, nichel, aur, platină, zinc, la care se adaugă pământuri rare și uraniu. Cu toate acestea, exploatarea lor rămâne o provocare majoră.
Clima aspră și preocupările stringente legate de mediu îngreuniează semnificativ procesul. Observatorii subliniază o problemă fundamentală: lipsa infrastructurii. Companiile care ar dori să exploateze aceste bogății ar trebui să pornească de la zero, construind totul, de la drumuri la porturi.
Contrar așteptărilor, topirea calotei glaciare, favorizată de încălzirea globală, nu simplifică lucrurile. Într
-un articol publicat de Euractiv în februarie 2025, jurnalistul danez Magnus Lund Nielsen explica faptul că o parte semnificativă a teritoriului Groenlandei se află pe permafrost, adică un sol înghețat permanent.
Acesta devine extrem de instabil la dezgheț, transformând construcția de infrastructuri într-o misiune dificilă și riscantă. În acest peisaj complex, o altă perspectivă aduce în discuție adevărata valoare a Groenlandei.
Geologul Paul Bierman de la Universitatea din Vermont, intervievat de cotidianul german Der Spiegel în martie 2025, considera că cea mai mare bogăție a Groenlandei este chiar calota sa glaciară.
Potrivit estimărilor sale, o topire totală ar duce la o creștere globală a nivelului mărilor cu șapte metri, obligând sute de milioane de oameni să-și părăsească zonele costiere.
Bierman, care nu anticipează o revoluție minieră în viitorul apropiat, a mers chiar mai departe, numind proiectele de extracție aflate în stadiul de discuție drept „himere”.
