Există multiple moduri prin care putem măsura progresul civilizației umane. Creșterea populației, mărirea și decăderea imperiilor, abilitatea noastră tehnologice de a ajunge printre stele.
Însă, o simplă măsurătoare presupune calcularea cantității de energie pe care oamenii o folosesc la orice moment. Pe măsură ce umanitatea s-a răspândit și a avansat, abilitatea noastră de a valorifica energia este una dintre cele mai folositoare.
Dacă ar fi să presupunem că civilizațiile de pe alte planete ar poseda abilități similare, consumul de energie al unei specii este o măsură bună a puterii tehnologice. Aceasta este ideea din spatele scării lui Kardașev.
Astrofizicianul rus Nicolai Kardașev a propus scara în 1964, clasificând civilizațiile în trei tipuri, anume planetare, stelare și galactice.
Așadar, ce fel de civilizație suntem noi?
O specie de Tipul I este capabilă să valorifice energia la o scară egală cu cantitatea de energie stelară care ajunge pe planeta sa gazdă. o specie de Tipul II poate valorifica energia la scara stelei sale gazde, iar o specie de Tipul III poate valorifica energia galaxiei sale gazdă.
Ideea a fost popularizată mai târziu de Carl Sagan, care a sugerat o scară continuă în loc de trei tipuri, potrivit Science Alert.
Așadar, ce fel de civilizație suntem noi? Deși oamenii folosesc o cantitate impresionantă de energie, se pare că nici măcar nu îndeplinim condițiile pentru o civilizație de Tipul I.
În jur de 1016 wați de energie solară ajung în medie pe Pământ, iar umanitatea folosește momentan aproximativ 1013 wați. Conform scării propuse de Sagan, omenirea se situează momentan la 0,73.
Fiecare sursă de energie are propriile limitări
Nu-i rău pentru niște primate evoluate, însă ajungem la o întrebare interesantă. Am fi capabili să ajungem o civilizație de Tipul I? Până la urma urmei, nu putem capta toată lumina solară care ajunge pe Pământ și să avem în același timp o planetă locuibilă.
Această întrebare este discutată într-un studiu publicat recent în baza de date arXiv. Studiul analizează cele trei surse principale de energie, anume combustibilii fosili, sursele nucleare și cele regenerabile, iar apoi calculează potențialul lor de creștere în timp.
Pe de-o parte, dobândirea statutului de civilizație de Tipul I pare destul de ușor. Dacă producția de energie ar deveni principala noastră prioritate, am putea ajunge acolo. Însă, fiecare sursă de energie are propriile limitări.
Într-un caz extrem, cum ar fi arderea combustibililor fosili în totalitate, schimbările climatice ar ajunge la un nivel devastator pentru noi. În mod clar, nu poți ajunge o civilizație de Tipul I dacă dispari.
Omenirea, o civilizație de Tipul I abia în anul 2371
Așadar, cercetătorii au ales o abordare mai nuanțată, analizând limitările fizice ale fiecărui tip de sursă de energie, iar apoi comparându-le cu nevoia de a limita schimbărilor climatice și poluarea.
Cercetătorii au descoperit că, până și cu limitări realiste, omenirea poate deveni o civilizație de Tipul I. Vestea proastă este că nu vom atinge acest nivel până cel puțin în anul 2371.
Deși civilizațiile avansate necesită energie semnificativă, noi am dovedit de numeroase ori că putem reduce sau limita consumul de energie în timp ce continuăm să avansăm din punct de vedere tehnologic.