Când ne gândim la apendice, îl vedem adesea ca pe un rest fără rost al organismului, un mic „deget” biologic pe care chirurgia modernă îl îndepărtează fără ezitări.
Și totuși, în umbra acestui organ discret, se conturează o realitate care capătă greutate: un tip rar de cancer, cel al apendicelui, este în creștere în rândul generațiilor tinere. Iar știința, deocamdată, nu are un răspuns limpede la întrebarea „de ce?”.
Boala rămâne neobișnuită, dar nu mai e la fel de rară ca odinioară. În Franța, sunt raportate aproximativ 1,2–1,8 cazuri la 100.000 de locuitori. În Statele Unite, se estimează în jur de 3.000 de cazuri anual — un număr mic, dacă îl comparăm cu sutele de mii de cancere colorectale.
Multă vreme, diagnosticul apărea mai ales la vârste înaintate. Astăzi, aproape un pacient din trei este depistat înainte de 50 de ani. Generațiile X și Millennials au un risc de trei până la patru ori mai mare decât predecesorii lor. Partea cea mai complicată ține de felul în care boala se ascunde.
Simptomele sunt vagi, ușor de pus pe seama altor probleme digestive, a unei hernii sau, în cazul femeilor, a unor afecțiuni ginecologice. Balonare. Dureri abdominale sau pelviene. Manifestări care vin și trec, fără să alarmeze, și care pot întârzia investigațiile corecte.
De aici și un obstacol major: tumorile apendiculare scapă adesea detectării precoce, iar cu cât sunt descoperite mai târziu, cu atât incertitudinea prognosticului crește. Acest cancer nu e doar rar. Este și atipic.
Potrivit Andreanei Holowatyj, epidemiolog și biolog molecular la Universitatea Vanderbilt, tumorile apendicelui se deosebesc din punct de vedere molecular de cancerele colorectale.
Se dezvoltă altfel, se răspândesc altfel și răspund slab la tratamentele standard, inclusiv la chimioterapia folosită de obicei în alte cancere digestive.
Această singularitate biologică explică, în parte, și dificultățile cercetării: puține cazuri, studii greu de construit, lipsa unor recomandări de screening care să permită o detectare sistematică.
Cu toate acestea, când diagnosticul vine devreme, șansele de succes ale tratamentului cresc semnificativ. De ce urcă numărul cazurilor la tineri? Ipotezele rămân încă neclare.
Unele schimbări de stil de viață — alimentația bogată în produse ultraprocesate, consumul de alcool, somnul insuficient — ar putea avea un rol. Altele țin de mediul înconjurător: expunerea la poluanți chimici, microplastice, calitatea apei.
Există și posibilitatea unor variații genetice ereditare care să predispună anumiți indivizi. Creșterea nu este un fenomen izolat: ea se înscrie într-o tendință mai largă, observată la cancerele gastrointestinale diagnosticate înainte de 50 de ani.
Intestinul, căile biliare, pancreasul și apendicele arată, toate, evoluții în sus — semn că factori comuni ar putea influența aceste boli. Cauza exactă, deocamdată, scapă. Echipa Andreanei Holowatyj continuă să caute răspunsuri: cine sunt cei mai expuși?
Ce factori de mediu sau de comportament contează cu adevărat? Miza este dublă — să îmbunătățească diagnosticul timpuriu și să ghideze strategii viitoare de prevenție.
Până atunci, prudența rămâne esențială: simptomele digestive persistente merită o discuție cu un medic, pentru a exclude posibilitatea unui cancer al apendicelui.
Micul organ, multă vreme privit ca neimportant, devine astfel un semnal discret, dar clar: chiar și cele mai tăcute părți ale corpului pot spune o poveste pe care ar fi bine să o ascultăm la timp.
