A fost promis pentru 61 de milioane de euro. A costat de peste cinci ori mai mult. Musée des Confluences din Lyon a intrat în istorie nu doar prin arhitectura spectaculoasă, ci printr-un record pe care niciun alt mare muzeu francez nu l-a atins: un buget inițial devorat de o sumă finală amețitoare.
306.980.575,20 de euro – aceasta este cifra pe care Métropole de Lyon a validat-o în cele din urmă, într-o deliberare votată discret de aleșii metropolitani. Asociația contribuabililor Canol merge și mai departe, incluzând terenurile și amenajările aferente, și ajunge la 328 de milioane.
Cu alte cuvinte, o creștere de 411 la sută. Totul a început în 1999, când Michel Mercier, pe atunci președinte al consiliului general, a lansat ideea unui muzeu de istorie naturală. Primele estimări se făceau în franci: 400 de milioane de franci, echivalentul a 61 de milioane de euro.
Aleșii departamentului Rhône au votat cu încredere proiectul ambițios al arhitecților austrieci de la Coop Himmelb(l)au. Treisprezece ani mai târziu, realitatea financiară nu mai avea nicio legătură cu promisiunea inițială.
Cum a subestimat arhitectul greutatea Crystal Cloud?
Problemele au început cu terenul. Amplasamentul, situat prea aproape de autostrada A7, a impus construirea unui zid de sprijin și remedieri complexe ale solului. Mai grav, greutatea structurii emblematice, cunoscută drept „Crystal Cloud”, a fost subestimată.
Fundațiile au trebuit să fie scufundate la 31 de metri adâncime, în loc de cei 19 metri planificați. Un detaliu tehnic care a făcut ca costurile structurale să explodeze înainte ca măcar pereții să fie ridicați. A urmat un episod aproape neverosimil.
În noiembrie 2005, compania Bec, parte a grupului Fayat, a semnat contractul. Lucrările au încept abia în toamna lui 2006, au fost oprite între aprilie și septembrie 2007, apoi au fost abandonate definitiv în iulie 2008.
Doi ani de incertitudine totală, în care nimeni nu știa dacă muzeul va mai fi construit vreodată. Abia când Vinci a preluat șantierul, lucrurile au început să se miște din nou. Clădirea a fost livrată în primăvara lui 2014, iar porțile s-au deschis pe 20 decembrie a aceluiași an.
Riscul financiar devenise atât de mare încât asigurătorii privați s-au retras unul câte unul. În cele din urmă, departamentul însuși a fost nevoit să garanteze singur proiectul.
Contribuabilul local a devenit ultimul și singurul asigurător al unui proiect pe care nimeni din sectorul privat nu mai voia să-l acopere.
Contribuabilul local a devenit singurul asigurător
Fiasco-ul nu a fost doar tehnic, ci și politic. Michel Mercier, principalul arhitect al ideii, a recunoscut public, cu întârziere, că își asumă întreaga responsabilitate.
Procuratura Financiară Națională a anchetat cazul, recuperând toate deliberările referitoare la muzeu în timpul unei vizite la Consiliul Departamental, într-un dosar care îl viza pe fostul președinte.
Apoi, în 2015, la câteva săptămâni după deschidere, Consiliul General al Rhône-ului a transferat proprietatea muzeului către nou-creata Métropole de Lyon.
Noua comunitate a moștenit nu doar factura, ci și costurile de funcționare, estimate inițial între 16 și 18,5 milioane de euro pe an – unele asociații se temeau că vor urca până la 30 de milioane. La unsprezece ani de la inaugurare, umbra depășirii bugetare apasă încă asupra deciziilor locale.
La sfârșitul lunii septembrie 2024, consiliul metropolitan a votat reducerea bugetului de funcționare al muzeului de la 14,4 la 13,4 milioane de euro, într-un context general de dificultăți financiare pentru metropolă.
Un milion de euro tăiat dintr-un buget deja strâns, care arată cât de mult continuă să cântărească acest proiect asupra alegerilor culturale ale orașului.
Muzeul atrage azi câteva sute de mii de vizitatori pe an, dar ecuația economică pe care inițiatorii săi au trasat-o în 2001 nu a fost niciodată rezolvată cu adevărat.
