Misiunea japoneză Hayabusa2, ce a adus pe Pământ mostre prețioase de pe asteroidul Ryugu, a oferit o surpriză neașteptată. În loc de descoperiri revoluționare despre originea vieții în univers, oamenii de știință s-au confruntat cu o lecție importantă despre rezistența vieții terestre.
Fragmentele de asteroid, analizate cu meticulozitate, au dezvăluit prezența unor microorganisme. Din păcate, acestea s-au dovedit a fi de origine terestră, o constatare ce subliniază provocările păstrării sterilității absolute în misiunile spațiale.
Hayabusa2, o misiune ambițioasă a agenției spațiale japoneze JAXA, avea ca scop colectarea de probe de pe Ryugu, un asteroid carbonic bogat în compuși organici. Speranța era descoperirea unor indicii despre elementele primordiale ale vieții, precum aminoacizi sau baze azotate.
În decembrie 2020, misiunea a reușit să aducă pe Pământ aproximativ 5,4 grame de rocă, protejată în camere vidate și recipiente cu azot pentru a preveni orice contaminare. Cu toate aceste precauții, un eșantion a fost colonizat de microbi tereștri.
Inițial, analizele de la Imperial College London nu au indicat prezența vreunei forme de viață. Ulterior însă, observațiile la microscopul electronic au scos la iveală filamente și structuri organice pe suprafața rocii. S-a stabilit rapid că aceste bacterii nu provin din spațiu.
Caracteristicile lor, precum ritmul de creștere și morfologia, corespundeau microorganismelor procariote cunoscute pe Pământ. Acestea s-au dezvoltat după ce proba fusese încapsulată în rășină, în ciuda măsurilor de protecție.
Deși dezamăgitoare, această descoperire demonstrează capacitatea microbilor tereștri de a se adapta și prolifera chiar și în medii strict controlate. Acest incident scoate în evidență o problemă crucială a explorării spațiale: dificultatea menținerii sterilității absolute a probelor.
De mult timp, meteoriții găsiți pe Pământ au prezentat molecule organice complexe, a căror proveniență extraterestră a fost dificil de confirmat din cauza riscului contaminării. Hayabusa2 a încercat să elimine această ambiguitate.
Și a reușit parțial: alte mostre de la Ryugu conțineau aminoacizi și uracil, o bază azotată a ARN-ului, care par a fi de origine extraterestră. Totuși, prezența bacteriilor amintește că nici cele mai stricte protocoale nu pot elimina complet ingeniozitatea lumii microbiene.
Aceste constatări sunt cu atât mai relevante cu cât se pregătesc misiuni și mai complexe, precum aducerea de mostre de pe Marte sau explorarea lunilor Europa și Enceladus. Acolo unde sperăm să găsim urme de viață extraterestră, măsurile de prevenire a contaminării vor trebui să fie excepționale.
Deși colonizarea probei de la Ryugu a fost un impediment pentru studiul asteroidului, ea subliniază uimitoarea adaptabilitate a bacteriilor. Aceste organisme microscopice pot supraviețui în condiții extreme, profitând de orice oportunitate de multiplicare.
Această observație ne invită să reflectăm asupra rolului microbilor în istoria Pământului și posibil dincolo de el. Oare acești cuceritori ai invizibilului ar putea supraviețui în spațiu?
Capacitatea lor de a coloniza rapid medii extraterestre ridică și întrebarea despre potențialul lor de a contamina alte planete.
