O mașină se strică la 400 de kilometri deasupra solului, în golul cosmic, în timp ce înaintează cu aproape 28.000 km/h. Nu există service, nici piese de schimb la colț, nici măcar un manual de reparații. Și totuși, exact așa ceva s-a întâmplat pe Stația Spațială Internațională.
Canadarm2, brațul robotic uriaș care manevrează navele de aprovizionare, mută module și ține astronauții în timpul ieșirilor în spațiu, a încetat brusc să mai funcționeze corect. Nu e un accesoriu oarecare. Cu cei 17 metri ai săi și aproape 1.500 de kilograme, este coloana vertebrală mecanică a ISS.
Să-l pierzi e ca și cum ai rămâne fără o mână pe un vârf de munte izolat: gesturile simple devin imposibile. Totul a început pe 27 mai. În timpul unor operațiuni de rutină, una dintre articulațiile încheieturii brațului a atras un curent anormal de mare și a refuzat să se miște conform comenzilor.
Un semnal clar de avarie. NASA și Agenția Spațială Canadiană au decis rapid: înlocuirea articulației defecte.
Reparație în vid: înlocuirea articulației de 90 de kilograme
Piesa respectivă cântărește 90 de kilograme. Pe Pământ, e greu de manevrat. În imponderabilitate, masa nu dispare – un obiect aruncat continuă în impulsul lui, iar fiecare mișcare devine un echilibru precar.
Vestea bună: Canadarm2 a fost construit de la zero cu componente interschimbabile, gândit pentru întreținere după un sfert de secol de activitate. Așa a început una dintre cele mai spectaculoase intervenții orbitale.
Astronauții NASA Chris Williams și Jessica Meir au îmbrăcat costumele și s-au aventurat în vid. Exteriorul stației s-a transformat într-un atelier improvizat.
Cu o unealtă electrică – un fel de șurubelniță spațială – au deșurubat articulația defectă de pe un panou exterior și au montat-o pe cea nouă. Nu au lucrat singuri.
Jack Hathaway, de la NASA, și Sophie Adenot, de la Agenția Spațială Europeană, i-au ajutat să se echipeze și au manevrat Canadarm2 pentru a poziționa corect brațul în timpul reparației. Operațiunea a durat 7 ore și 20 de minute – un maraton în care fiecare șurub a contat.
După ce au terminat, Mission Control din Houston a reenergizat brațul și a verificat conectivitatea electrică și de date. Canadarm2 era din nou operațional. Este a patra oară în istorie
când astronauții repară acest braț: au mai înlocuit o articulație a încheieturii și ambele „mâini” – efectoarele robotice.
Cât de departe ne va duce măiestria reparației orbitale?
Dincolo de ispravă, această reparație arată o filozofie aparte: echipamente proiectate să fie îngrijite piesă cu piesă, ca un ceas de precizie vechi.
În timp ce omenirea visează la baze lunare și la drumul spre Marte, abilitatea de a repara la fața locului, departe de orice fabrică, devine o unealtă strategică.
Cât de departe ne va duce această măiestrie a reparației orbitale atunci când vom avea nevoie să reparăm o navă pe drumul spre o altă planetă? Rămâne o întrebare deschisă, dar răspunsul se scrie acum, în fiecare ieșire în golul cosmic.
