Astronomii și-au îndreptat recent atenția către o gaură neagră supermasivă situată în centrul unei galaxii aflate la 230 de milioane de ani lumină de planeta noastră. Această observație demnă de luat în seamă a oferit informații valoroase despre lupta continuă dintre magnetism și gravitație în vecinătatea găurii negre.
Aceste descoperiri pot oferi indicii semnificative în încercarea noastră de a înțelege cum găurile negre acumulează materie și emit jeturi puternice care se extind dincolo de galaxiile lor gazdă. Event Horizon Telescope (EHT) este o rețea de antene parabolice amplasate în întreaga lume.
Scopul său principal este de a capta imagini ale împrejurimilor imediate ale găurilor negre supermasive, concentrându-se în special asupra orizonturilor de eveniment ale acestora – regiunea dincolo de care nimic nu poate scăpa din cauza forței gravitaționale intense, inclusiv lumina.
Pentru a realiza acest lucru, EHT utilizează o tehnică numită interferometrie cu linie de bază foarte lungă (VLBI). Această tehnică implică utilizarea simultană a mai multor antene de satelit poziționate strategic pe diferite continente, inclusiv Europa, America de Nord și de Sud, Antarctica și Asia.
Semnalele colectate de aceste antene sunt combinate pentru a genera o imagine, creând efectiv un telescop virtual de dimensiunea distanței maxime dintre antene. EHT a făcut valuri pentru prima dată în aprilie 2019, când a capturat cu succes prima imagine directă a umbrei unei găuri negre situate în centrul galaxiei M87.
Mai recent, astronomii au folosit aceeași abordare pentru a investiga obiectul găsit în inima galaxiei NGC 1275, care la rândul ei servește drept galaxie centrală a superclusterului Perseus, situat la 230 de milioane de ani lumină distanță.
În ciuda distanței aparent imense, acest obiect recent studiat se întâmplă să fie una dintre cele mai apropiate găuri negre supermasive de Pământ. Polarizarea luminii poate fi utilizată pentru a studia proprietățile câmpurilor magnetice dintr-o anumită regiune a spațiului.
Atunci când lumina trece prin zone care conțin un câmp magnetic, aceasta suferă un fenomen numit polarizare, prin care se schimbă orientarea vibrațiilor sale. În cazul acestor observații, polarizarea luminii a relevat prezența unui câmp magnetic bine organizat în imediata vecinătate a găurii negre.
Acest lucru indică faptul că materia din jurul găurii negre, cum ar fi gazul și praful care sunt atrase spre ea, este influențată de acest câmp magnetic, în ciuda forței gravitaționale imense exercitate de gaura neagră. Prin urmare, acest câmp magnetic poate controla și modifica traiectoria materiei care se apropie.
Aceste interacțiuni contribuie la crearea de jeturi de materie care sunt expulzate cu viteze apropiate de cea a luminii. Mai exact, o parte din această materie este ghidată de-a lungul liniilor câmpului magnetic spre polii găurii negre.
Particulele accelerate de-a lungul acestor linii pot fi apoi expulzate sub formă de jeturi la viteze extrem de mari, care se apropie adesea de viteza luminii. În concluzie, aceste descoperiri ne ajută să înțelegem mai bine procesele fizice complexe care au loc în jurul găurilor negre supermasive și impactul acestora asupra cosmosului înconjurător.
Mai multe detalii despre acest studiu pot fi găsite în revista Astronomy and Astrophysics.
