În inima galaxiei noastre, Calea Lactee, la aproximativ 26.700 de ani-lumină de Pământ, în constelația Săgetător, se află Săgetător A* (Sgr A*), o gaură neagră supermasivă.
Cu o masă de patru milioane de ori mai mare decât a Soarelui și o rotație amețitoare, aproape de limita fizică, Sgr A* este un obiect de studiu fascinant pentru astronomi.
Deși considerată relativ calmă în comparație cu alte găuri negre supermasive, Sgr A* a prezentat un mister: emisii de raze gamma detectate în 2021, a căror origine rămânea necunoscută. Astronomii de la Universitatea Națională Autonomă din Mexic ar fi putut dezlega enigma.
Utilizând datele de la telescopul spațial Fermi, au identificat o periodicitate a acestor emisii de raze gamma, care se produc la fiecare 76,32 de minute, sincronizate cu pulsuri de radiații X observate în apropiere.
Ipoteza propusă este că razele gamma nu provin direct din Sgr A*, ci dintr-o „picătură” de gaz care orbitează gaura neagră cu o viteză uluitoare, apropiată de o treime din viteza luminii.
Această picătură de materie, în frenetica sa mișcare orbitală, emite periodic lumină la diferite lungimi de undă. Formarea unei astfel de structuri în apropierea unei găuri negre supermasive este un proces complex, influențat de mai mulți factori.
Discul de acreție, format din gaz și praf care se prăbușește treptat în gaura neagră, poate fi turbulent, cu zone de compresie și rarefiere ce favorizează formarea unor astfel de structuri.
Forțele mareice generate de gravitația imensă a găurii negre distorsionează materia din apropiere, putând duce la acumularea și rotirea materiei în picături. Câmpurile magnetice joacă și ele un rol important, influențând distribuția materiei și creând zone de concentrare.
Prezența altor stele sau nori de gaz poate, de asemenea, perturba mișcarea materiei, contribuind la formarea acestor structuri.
Deși mecanismul exact de formare a acestei picături de materie, accelerată la viteze relativiste, rămâne încă incert, descoperirea pune sub semnul întrebării ipoteza că razele gamma provin exclusiv din discul turbulent de acreție.
Aceste rezultate oferă informații prețioase despre mediul din jurul găurilor negre supermasive, mai ales cele mai puțin active, cum este Sgr A*.
Se crede că aceste picături de material se pot ciocni între ele, eliberând cantități uriașe de energie sub formă de raze gamma, oferind o perspectivă unică asupra proceselor de dinamizare a materiei în condiții extreme și asupra modului în care găurile negre influențează evoluția galaxiilor.
