În fragmentele prăfoase ale unui asteroid la fel de vechi ca Sistemul Solar, numit Bennu, cercetătorii au surprins un semnal neașteptat: triptofanul, aminoacidul pe care creierul îl folosește pentru a produce serotonină, neurotransmițătorul care reglează starea de spirit și senzația de bine.
Dacă va fi confirmată, descoperirea ar fi o premieră absolută în explorarea spațială și ar putea schimba felul în care înțelegem sosirea ingredientelor vieții pe Pământ. Mai mult, sugerează că am subestimat, poate, ce ne-a oferit universul în urmă cu miliarde de ani.
Bennu nu este un simplu bolovan rătăcitor. Este o capsulă a timpului, formată acum circa 4,5 miliarde de ani, în zorii Sistemului Solar.
În 2023, misiunea OSIRIS-REx a NASA a adus pe Pământ mostre colectate cu un grad extrem de precauție, închise într-un container proiectat special pentru a evita orice contaminare. Prudența s-a dovedit esențială.
Analizând aceste firimituri de praf cosmic, echipa condusă de Angel Mojarro, de la Centrul Goddard pentru Zboruri Spațiale, a detectat un semnal slab, dar clar, al triptofanului, prezent în mai multe porțiuni ale eșantionului.
Dacă analizele ulterioare vor confirma rezultatul, va fi pentru prima dată când acest aminoacid este identificat într-o mostră extraterestră. Iar explicația pentru raritatea lui este simplă: triptofanul este o moleculă deosebit de fragilă.
De aici pornește un paradox care i-a intrigat pe oamenii de știință timp de decenii. Multe dintre meteoriții căzuți pe Pământ au dezvăluit prezența unor aminoacizi, cărămizile din care sunt construite proteinele vieții. Însă alții, printre care și triptofanul, lipseau cu desăvârșire.
Motivul pare să stea în brutalitatea călătoriei. La intrarea în atmosferă, meteoriții trec prin temperaturi extreme și presiuni uriașe, iar moleculele fragile, precum triptofanul, nu supraviețuiesc. Se dezintegrează înainte de a atinge solul.
O mostră colectată direct în spațiu și adusă cu grijă pe Pământ scapă de acest tratament termic și mecanic. Pentru prima dată, a fost posibilă conservarea unor molecule prea delicate pentru un drum neasistat. Iar inventarul molecular al lui Bennu nu se oprește aici.
Asteroidul se dovedește a fi o adevărată cămară de compuși. Cercetătorii au confirmat prezența a 14 aminoacizi diferiți, inclusiv unii pe care organismul uman nu îi poate produce și trebuie să îi obțină prin alimentație.
La fel de remarcabil, toate cele cinci baze azotate comune care compun codul nostru genetic — adenina, guanina, citozina, timina și uracilul — se regăsesc în eșantioane. Echipa a identificat și variante nebiologice ale acestor molecule, o dovadă solidă a originii lor extraterestre.
Astfel de forme nu apar în organismele vii de pe Pământ, ceea ce exclude ipoteza contaminării. Privită în profunzime, compoziția minerală a lui Bennu este eterogenă, ca un chec dens cu fructe, alcătuit din ingrediente diverse.
Niciun singur proces chimic nu poate explica varietatea moleculelor descoperite. Au avut loc reacții diferite, multe dintre ele implicând apă lichidă, care au generat această paletă amplă de compuși organici.
Rezultatul sugerează că chimia prebiotică din spațiu este mai bogată și mai rafinată decât se credea.
Iar această complexitate întărește ipoteza centrală a astrobiologiei: cometele și asteroizii care au bombardat Pământul timpuriu nu au livrat doar câteva molecule izolate, ci un veritabil kit de pornire pentru viață, suficient de variat pentru a permite apariția primelor forme biologice.
Descoperirea aduce însă și un avertisment pentru viitoarele căutări de viață extraterestră.
Faptul că triptofanul se poate forma într-un context pur chimic, fără intervenție biologică, înseamnă că detectarea unor aminoacizi complecși în alte colțuri ale universului nu constituie automat o probă de viață.
Va fi nevoie de criterii mult mai sofisticate pentru a diferenția chimia prebiotică de activitatea biologică propriu-zisă.
În acest efort, misiunile de întoarcere cu mostre, precum OSIRIS-REx, devin cruciale: doar astfel pot fi păstrate și analizate moleculele cele mai fragile, cele care ar putea spune povestea completă a originilor noastre cosmice.
După cum subliniază cercetătorii în articolul publicat în Actele Academiei Naționale de Științe, sunt necesare analize suplimentare pentru a confirma definitiv originea triptofanului din Bennu.
Dar un lucru este deja sigur: universul pregătise mult mai multe ingrediente pentru viață decât ne imaginaserăm.
