Doi mii cinci sute de ani au stat în pământ, în teacă, nevăzute. O sabie galică a reușit să facă ceea ce niciun jefuitor nu a putut: să rămână ascunsă sub ochii a generații întregi de căutători de comori.
Arheologii de la serviciul Grand Reims au exhumat-o acum, la Witry-lès-Reims, într-un sit despre care toată lumea credea că nu mai are nimic de oferit. Totul a început în 1870, când primele rămășițe ale unei necropole au fost scoase la iveală.
De atunci, timp de un secol și jumătate, curiozitatea și jaful au mers mână în mână: locuitorii din zonă, dar și colecționari amatori, au luat ce strălucea, ce se vindea ușor. Ceramica? Prea voluminoasă. Bijuteriile? Prima alegere. O sabie în teacă, murdară, înnegrită de secole?
Prea mult efort pentru un câștig nesigur. Așa că au trecut pe lângă ea, poate la câțiva centimetri distanță, fără să o vadă.
Ce au scos la iveală săpăturile preventive?
Când proiectul imobiliar din zonă a impus săpături preventive, nimeni nu-și făcea iluzii. „Nu mai rămăsese mare lucru”, rezumă Sidonie Richez, șef adjunct al departamentului de arheologie.
Dar sub stratul subțire de cretă, în locul unde înainte existau movile funerare înalte cât dealurile, au reapărut brusc cincisprezece înmormântări complet necunoscute.
Totalul urcă acum la 61 de morminte, ceea ce plasează Witry-lès-Reims printre cele mai bine documentate necropole laténiene din Champagne. Surpriza nu s-a oprit aici. În unele dintre aceste morminte, vasele erau încă intacte, cu ofrande de mâncare lăsate acum 2.500 de ani.
Iar sabia, în teaca ei originală, zăcea acolo ca și cum timpul nu s-ar fi atins de ea.
Arhitectura funerară păstrată doar ca urme întunecate în cretă – șanțuri circulare, urme de tumuli – arată că acești oameni au fost îngropați cu o grijă deosebită, în incinte vizibile de departe, menite să marcheze peisajul.
O legătură peste 25 de secole
Un mormânt în special i-a intrigat pe cercetători: acolo se află un bărbat adult, doi copii și un nou-născut. Aceeași groapă, oase amestecate. Au murit în același timp? Sau au fost reuniți după moarte de cei dragi?
Analizele paleogenetice vor putea confirma dacă este o familie, iar ADN-ul va spune o poveste pe care osemintele, singure, nu o pot dezvălui. Până atunci, rămâne doar întrebarea. Situl nu ascunde doar trecutul galic.
Săpăturile au scos la iveală și urme ale Primului Război Mondial: un cadavru de vite îngropat de soldați, obiecte lăsate în tranșee și un mic bloc de cretă pe care un luptător și-a gravat numele. Un gest care leagă, peste douăzeci și cinci de secole, războinicii galici de poilus.
Aceeași cretă, același sol al Champagnei. Urmează luni de muncă în laborator: datări mai fine, restaurarea sabiei și a ceramicii, analize ADN. Dacă totul decurge bine, vaza intactă și armele vor ajunge într-un muzeu local.
Iar proiectul de locuințe care a declanșat aceste săpături va fi, înainte de a pune prima piatră, cel care a redat regiunii un fragment neașteptat din preistoria ei galică.
