Un craniu neidentificat, descoperit în anul 2002 în timpul săpăturilor arheologice din bazilica Fecioarei Maria din Székesfehérvár, Ungaria, ar putea aparține regelui Matia Corvin.
Această ipoteză este rezultatul unor cercetări recente care combină antropologia medico-legală, analiza genetică și tehnicile de reconstrucție facială.
Bazilica din Székesfehérvár, unde a fost găsit craniul etichetat I/10, servea în Evul Mediu drept necropolă regală, fiind locul de încoronare și înhumare a numeroși suverani maghiari.
Timp de peste două decenii, identitatea rămășițelor a constituit o enigmă, fiind luată în considerare inițial și posibilitatea ca acestea să aparțină lui Albert de Habsburg.
Investigațiile au cunoscut un progres semnificativ în 2024, când istoricul Gábor Emese, de la Centrul de Cercetare Gyula László, a realizat o serie de reconstrucții grafice ale craniilor descoperite în bazilică.
Cu această ocazie, craniul I/10 a atras atenția datorită faptului că proporțiile sale și trăsăturile feței reconstituite digital prezentau o asemănare considerabilă cu cele ale lui János Corvinus, fiul recunoscut al regelui Matia.
Pentru a aprofunda această pistă, specialiștii au creat un model tridimensional al craniului I/10, pe baza căruia a fost efectuată o reconstrucție facială științifică detaliată.
Datele obținute au fost ulterior transmise antropologului medico-legal german Martin Trautmann, pentru o analiză independentă, fără ca acesta să cunoască identitatea presupusă a subiectului.
Concluziile sale au confirmat observațiile inițiale, indicând o legătură de rudenie foarte apropiată între individul căruia i-a aparținut craniul I/10 și János Corvinus.
Ipoteza este susținută și de analizele genetice efectuate în 2021 asupra rămășițelor atribuite lui János Corvinus și fiului său, Kristóf Corvinus.
Markerii genetici comuni identificați în aceste studii sugerează o posibilă filiație directă, ceea ce întărește probabilitatea ca craniul I/10 să fie cel al lui Matia Corvin.
Matia Corvin, care a devenit rege la vârsta de paisprezece ani și a domnit în Ungaria și Croația între 1458 și 1490, este o figură marcantă a istoriei europene, supranumit „Matia cel Drept”. Domnia sa a fost caracterizată de o profundă modernizare administrativă, fiscală și culturală.
A fost unul dintre primii suverani din Europa Centrală care a susținut activ umanismul renascentist, fondând Bibliotheca Corviniana, recunoscută la acea vreme drept una dintre cele mai mari și mai valoroase colecții de cărți din Europa.
Deși confirmarea finală prin teste ADN suplimentare este încă în curs de așteptare, ansamblul elementelor actuale converge spre identificarea regală a craniului. Dacă această ipoteză se va confirma, ar reprezenta una dintre cele mai importante descoperiri arheologice maghiare din ultimele decenii.
O astfel de validare ar oferi noi perspective asupra unei personalități istorice care a îmbinat puterea politică cu viziunea umanistă și ar contribui la reconstituirea imaginii unui suveran a cărui înfățișare fizică a rămas, până acum, parțial învăluită în mister.
