Cercetătorii de la Universitatea Autonomă din Barcelona au realizat un studiu aprofundat asupra practicii decapitării și expunerii craniilor în comunitățile iberice preistorice, dezvăluind complexitatea acestui ritual funerar.
Analiza s-a concentrat asupra a șapte cranii masculine, datând din ultimul mileniu înaintea erei noastre, descoperite în siturile arheologice Ullastret și Puig Castellar din nord-estul Peninsulei Iberice.
Studiul a utilizat tehnici avansate de bioarheologie și analiză izotopică pentru a examina compoziția smalțului dentar al craniilor, precum și probe din sedimente și vegetație locală.
Această metodologie a permis determinarea originii geografice a indivizilor prin analiza izotopilor de stronțiu și oxigen prezenți în materialul dentar. Rezultatele cercetării au evidențiat diferențe semnificative între cele două situri.
La Puig Castellar, trei din cele patru cranii analizate aparțineau unor persoane din afara regiunii, fiind descoperite pe sau în apropierea zidurilor externe ale așezării. Această poziționare sugerează utilizarea lor ca instrumente de intimidare și demonstrație a puterii.
În contrast, la Ullastret, două din cele trei cranii examinate aparțineau locuitorilor locali și au fost găsite în interiorul așezării sau pe străzile centrale, indicând posibila lor funcție de omagiere a unor membri importanți ai comunității.
Aceste descoperiri se aliniază cu relatările istorice ale grecilor și romanilor despre practicile funerare ale populațiilor antice din regiune. Documentele istorice menționează că galii din sudul Franței păstrau craniile dușmanilor în cutii, în timp ce mercenarii iberici le expuneau pe sulițe.
Cercetarea demonstrează că ritualul craniilor perforate cu cuie nu a avut o singură semnificație în societatea iberică, ci a variat în funcție de context și locație.
Această practică complexă pare să fi îndeplinit multiple funcții sociale și culturale, de la demonstrarea puterii și intimidare, până la onorarea membrilor proeminenți ai comunității.
