În adâncurile peșterilor din Gibraltar, un sit unde ultimii neanderthalieni ai Europei și-au găsit refugiul în urmă cu zeci de mii de ani, arheologii au făcut o descoperire remarcabilă. Într
-una dintre aceste grote, Peștera Vanguard, a fost scoasă la lumină o structură străveche, un martor tăcut al ingeniozității preistorice: un complex rudimentar, dar extrem de eficient, folosit probabil pentru a produce un adeziv esențial pentru supraviețuire.
Această structură, datată între 67.000 și 60.000 de ani vechime, nu este doar o altă piesă de puzzle; ea rescrie capitole importante din povestea neanderthalienilor.
De ani buni, comunitatea științifică a adunat dovezi solide care demonstrează că neanderthalienii posedau abilități avansate în fabricarea și utilizarea uneltelor.
Printre cele mai impresionante inovații ale lor se numără capacitatea de a produce o formă primitivă de lipici, cunoscută sub numele de gudron de mesteacăn.
Această substanță adezivă era crucială, permițându-le să fixeze vârfuri ascuțite din piatră sau os pe mânere din lemn, transformând armele și uneltele lor în instrumente mult mai eficiente și versatile.
O dovadă timpurie a acestei măiestrii a fost descoperită în Germania, la situl Königsaue, unde fragmente de gudron vechi de peste 50.000 de ani au fost găsite alături de unelte din piatră, sugerând o tehnică de distilare sofisticată.
Descoperiri similare, cu unelte purtând reziduuri de gudron de mesteacăn, au fost făcute și în situri italiene, toate atestând o înțelegere empirică, dar profundă, a proceselor chimice complexe necesare pentru a transforma scoarța de copac într-un adeziv funcțional.
Producția gudronului de mesteacăn nu era o sarcină simplă. Procesul implica încălzirea scoarței în absența oxigenului, un demers care cerea o stăpânire a focului, o selecție riguroasă a materialelor și o planificare atentă.
Aceste competențe, adesea atribuite exclusiv oamenilor moderni, demonstrează inteligența și adaptabilitatea remarcabilă a neanderthalienilor. Noua descoperire din Peștera Vanguard aduce o lumină suplimentară asupra acestor tehnici.
Structura dezgropată este un focar circular, prevăzut cu două canale și pereți groși, diferind semnificativ de un simplu loc de foc. Pare să fi fost concepută special pentru a produce materiale precum gudronul în condiții anoxice, esențiale pentru transformarea anumitor plante rășinoase.
Analizele chimice au revelat urme de combustie de materiale vegetale, inclusiv scoarță de mesteacăn și de cistus, o plantă mediteraneeană bogată în rășini. Pentru a-și verifica ipoteza, cercetătorii au recreat o structură similară și au încălzit frunze de cistus.
Rezultatul a fost convingător: au obținut suficient gudron pentru a fixa două vârfuri de suliță, demonstrând că neanderthalienii stăpâneau resursele disponibile în mediul lor pentru a fabrica adezivi robusti.
Această descoperire nu doar că adaugă o nouă dovadă a abilităților neanderthaliene, ci întărește și ideea că această specie poseda capacități cognitive superioare.
Acestea includeau o înțelegere incipientă a chimiei, o aptitudine de a planifica sarcini complexe și o capacitate de a coopera pentru a atinge un scop comun.
Faptul că neanderthalienii au construit o structură dedicată exclusiv producției de adezivi indică o capacitate de a concepe procese tehnice avansate și de a-și organiza mediul în funcție de nevoile lor.
Aceasta pune serios sub semnul întrebării stereotipurile unei umanități arhaice, adesea considerată inferioară lui Homo sapiens în materie de inteligență și cultură.
Descoperirea acestei structuri specializate din Peștera Vanguard se alătură unui corpus tot mai mare de dovezi care redefinesc locul neanderthalienilor în istoria omenirii.
Departe de cliseele unei specii brutale și simpliste, aceste vestigii arheologice dezvăluie indivizi dotați cu o capacitate excepțională de inovație și adaptare.
Producția gudronului de mesteacăn, care necesita un savoir-faire complex și o înțelegere empirică a proceselor chimice, atestă nu doar inteligența lor, ci și aptitudinea de a transmite cunoștințe tehnice de-a lungul generațiilor.
Toate aceste descoperiri contribuie la luminarea legăturilor dintre neanderthalieni și Homo sapiens, sugerând că cele două specii împărtășeau mult mai mult decât gene: o inventivitate comună ce a modelat bazele tehnologiilor noastre moderne.
