Un lapte care nu provine de la nicio vacă ar putea elibera, în Marea Britanie, o suprafață de teren cât o țară întreagă.
Nu este un scenariu futurist, ci concluzia unui studiu realizat de cercetători de la Imperial College London, care au analizat ce s-ar întâmpla dacă proteinele lactate ar fi produse nu de animale, ci de microorganisme modificate genetic. Tehnica poartă numele de fermentație de precizie.
În cuve uriașe, drojdii modificate genetic sintetizează molecule identice cu cele din laptele de vacă – cazeină sau zer – fără ca vreun animal să fie implicat. Principiul nu este nou.
Încă din anii 1990, aceeași abordare este folosită pentru a obține chimozina, enzima necesară la fabricarea brânzei, fără a mai extrage cheag din stomacul vițeilor. Ce s-a schimbat între timp este capacitatea tehnologiei de a viza direct proteinele lactate.
Companii americane precum Perfect Day produc deja beta-lactoglobulină, o proteină prezentă în mod normal în laptele de vacă, fără nicio sursă animală.
Proteinele obținute prin fermentație sunt apoi combinate cu grăsimi și zaharuri vegetale pentru a recrea un lapte complet, lipsit de lactoză și colesterol, dar îmbogățit cu vitamine și minerale.
Diferența față de băuturile vegetale clasice, precum laptele de soia sau de ovăz, este fundamentală: aici nu vorbim despre substituenți, ci despre copii moleculare fidele ale proteinelor animale.
Cât teren ar putea elibera o simplă schimbare de sursă
Această asemănare perfectă i-a determinat pe cercetători să măsoare cât teren ar putea fi economisit dacă laptele de fermentație ar înlocui treptat laptele tradițional.
Amploarea problemei este greu de ignorat: aproape jumătate din suprafața locuibilă a planetei este destinată agriculturii, iar cea mai mare parte servește, direct sau indirect, creșterii animalelor.
Cu toate acestea, produsele de origine animală acoperă doar aproximativ 18 % din caloriile și 38 % din proteinele consumate la nivel global. Creșterea animalelor generează, singură, aproape 60 % din emisiile de gaze cu efect de seră asociate alimentației.
Aplicate la realitatea britanică, calculele devin spectaculoase. Dacă doar 20 % din producția anuală de lapte a Regatului Unit ar fi înlocuită cu lapte obținut prin fermentație de precizie, ar fi eliberate aproximativ 859 de mii de hectare, adică aproape 8.590 de kilometri pătrați.
Într-un scenariu de 50 %, suprafața eliberată s-ar dubla considerabil. Iar într-un scenariu de înlocuire totală, cifra urcă la circa 4.294 de mii de hectare – o suprafață pe care cercetătorii o compară cu Danemarca continentală.
Practic, o țară întreagă de teren agricol ar putea fi eliberată pur și simplu prin schimbarea originii laptelui consumat zilnic. Explicația stă în amprenta funciară. Laptele produs prin fermentație de precizie ocupă cu până la 96 % mai puțin teren decât cel obținut de la vaci.
O diferență atât de mare încât depășește cu mult țintele de reducere și reasignare a terenurilor pe care Regatul Unit le-a fixat în strategia sa de neutralitate carbonică pentru 2050.
În funcție de scenariu, suprafețele eliberate ar acoperi între 40 și 202 % din necesarul de pajiști permanente și între 16 și 82 % din cel de terenuri cultivate, necesare atingerii obiectivelor climatice.
Ce facem cu pământul câștigat?
Dar ce s-ar putea face cu acest spațiu? Cercetătorii avansează mai multe direcții complementare. Prima ar fi lăsarea naturii să-și recapete terenul, prin reîmpădurire și refacerea ecosistemelor – ceea ce se numește, în general, rewilding.
A doua vizează construcția de locuințe, într-o țară unde presiunea pe teren rămâne ridicată în multe regiuni. A treia ar fi reconversia directă către producția de alimente, pentru a hrăni o populație în creștere fără a depinde atât de mult de creșterea animalelor.
Toate acestea se leagă de o lipsă identificată în obiectivele climatice britanice actuale, care prevăd eliberarea de terenuri agricole până în 2050 pentru refacerea pădurilor și a turbăriilor, fără a explica întotdeauna cum s-ar putea realiza acest lucru în practică.
Fermentația de precizie apare astfel ca un răspuns concret la o ecuație rămasă până acum, în mare parte, teoretică. Laptele, perceput multă vreme ca indisolubil legat de vacă, ar putea deveni unul dintre primele simboluri ale acestei schimbări silențioase.
Rămâne de văzut dacă și consumatorii vor fi dispuși să adopte un lapte care nu este chiar ca toate celelalte.
