Anul 536 d.Hr. este considerat de o echipă de cercetători drept unul dintre cei mai dificili ani din istoria umanității înregistrată. Această perioadă a fost marcată de un fenomen climatic neobișnuit, descris în sursele istorice și confirmat de analize științifice moderne.
O ceață densă de praf a acoperit zone extinse din Europa, Orientul Mijlociu și părți ale Asiei, persistând timp de aproximativ 18 luni.
Istoricul bizantin Procopius din Cezareea a consemnat în epocă faptul că soarele și-a pierdut strălucirea, oferind o lumină slabă, comparabilă cu cea a lunii în timpul unei eclipse. Cauza principală a acestui fenomen este atribuită unor erupții vulcanice de mare amploare.
Analize recente ale carotelor de gheață extrase din ghețari din Groenlanda, Antarctica și Alpii elvețiano-italieni au relevat straturi de cenușă vulcanică și aerosoli sulfatați corespunzând anului 536.
Dovezi similare indică și alte erupții semnificative în anii 540 și 547, sugerând o perioadă prelungită de activitate vulcanică cu impact global. Blocarea luminii solare de către particulele vulcanice din atmosferă a dus la o răcire climatică accentuată.
Datele paleoclimatice indică faptul că deceniul care a urmat anului 536 a fost printre cele mai reci din ultimii peste două milenii.
Scăderea temperaturilor și lumina solară redusă au avut consecințe devastatoare asupra agriculturii, provocând pierderea recoltelor și foamete pe scară largă în numeroase regiuni. Această perioadă de criză climatică și alimentară a fost urmată îndeaproape de un alt eveniment catastrofal.
În anul 541 d.Hr., a izbucnit Ciuma lui Iustinian, o pandemie care s-a răspândit rapid în bazinul mediteranean și în Imperiul Roman de Răsărit. Epidemia a cauzat o mortalitate extrem de ridicată, contribuind semnificativ la dificultățile economice și sociale ale vremii și la slăbirea imperiului.
Semne ale unei recuperări treptate apar în datele științifice abia după mai multe decenii.
Analiza straturilor de gheață corespunzătoare perioadei din jurul anului 640 d.Hr. arată o creștere a concentrației de plumb, interpretată de cercetători ca un indicator al reluării activităților miniere și metalurgice, posibil legate de baterea de monedă, sugerând o revitalizare incipientă a economiei.
Perioada inițiată în 536 reprezintă astfel un cumul de factori climatici, agricoli și epidemiologici care au generat dificultăți excepționale pentru societățile umane din epocă.
