Într -un viitor nu prea îndepărtat, aventura umanității către Marte va cere soluții inovatoare la provocări fundamentale, iar una dintre cele mai presante este hrana.
Călătoria către Planeta Roșie ar putea dura între șase și nouă luni, iar odată ajunși acolo, astronauții vor petrece timp explorând înainte de a porni pe drumul de întoarcere. Toate acestea ridică o întrebare crucială: cum se vor hrăni?
Problema nu este deloc minoră; fiecare membru al echipajului ar avea nevoie, teoretic, de sute de kilograme de alimente. Chiar și cu produse rehidratabile, cu volum redus, greutatea totală a proviziilor devine un obstacol aproape insurmontabil.
În acest context, Agenția Spațială Europeană (ESA) a prezentat o inovație pe cât de promițătoare, pe atât de neobișnuită, menită să revoluționeze modul în care astronauții își asigură necesarul nutritiv.
Proiectul, denumit HOBI-WAN și parte a programului Terrae Novae al agenției, vizează dezvoltarea unei pulberi nutritive bogate în proteine, denumită Solein, produsă chiar la bordul navei spațiale.
Această inițiativă reunește expertiza a două companii: OHB System AG, un furnizor de sisteme în tehnologia spațială, și Solar Foods, o companie specializată în producția de proteine unicelulare prin energie solară.
Secretul Solein stă într-un proces ingenios: microbii sunt cultivați folosind dioxid de carbon, hidrogen și, surprinzător, uree provenită din urina astronauților. Ureea este un deșeu azotat rezultat din descompunerea proteinelor în organism, eliminat prin urină.
La bordul vehiculului spațial, un mic bioreactor va găzdui o cultură bacteriană, alimentată cu gazele necesare prin intermediul unor cartușe. Acești microbi vor deveni apoi capabili să producă proteina esențială pentru alimentația echipajului.
Practic, astronauții ar trebui să gestioneze doar reciclarea apei, aerului și a propriei urine pentru a-și produce hrana.
Compoziția Solein este impresionantă, conform datelor de la Solar Foods: conține 78% proteine, 6% grăsimi (în principal nesaturate), 10% fibre alimentare, 2% carbohidrați și 4% nutrienți minerali.
Această pulbere ar putea deveni o alternativă credibilă pentru a reduce semnificativ transportul de provizii, asigurând totodată aportul nutritiv zilnic pe parcursul lungului periplu spațial.
Primii pași pentru validarea acestei tehnologii includ teste la sol, urmate de implementarea și monitorizarea în condiții de microgravitație la bordul Stației Spațiale Internaționale (ISS).
Reprezentanții ESA subliniază importanța acestui demers: „Pentru ca omenirea să poată duce la bun sfârșit misiuni de lungă durată pe Lună, sau chiar să ajungă într-o zi pe Marte, vor fi necesare soluții inovatoare și durabile pentru a supraviețui cu resurse limitate.
Prin acest proiect, Agenția Spațială Europeană dezvoltă o capacitate cheie pentru viitorul explorării spațiale.” Desigur, drumul nu este lipsit de provocări.
Comportamentul gazelor și al lichidelor în microgravitație este radical diferit de cel de pe Pământ, ceea ce ar putea afecta procesul de producere a nutrienților. Deși nimic nu este garantat în această fază incipientă, ideea merită aprofundată, având în vedere numărul redus de alternative viabile.
Printre acestea se numără, de exemplu, proiectul Nucleus al Interstellar Lab, un ecosistem miniatural menit să permită cultivarea locală de plante, ciuperci și insecte, ca o metodă complementară de suplimentare a dietei astronauților.
În cursa spre stele, fiecare inovație care ne permite să devenim mai autonomi în spațiu este un pas uriaș înainte.
