Patru mii de tone de marfă în februarie, opt sute în martie. O lună. Atât a fost nevoie pentru ca activitatea de transport a aeroportului Paris-Vatry să fie spulberată. Cauza?
O linie strecurată în bugetul pe 2026: o taxă de 2 euro pentru fiecare colet mic adus din afara Uniunii Europene, cu valoare sub 150 de euro. De la intrarea în vigoare, pe 1 martie, volumele au căzut vertiginos – de la aproximativ 4.000 de tone la doar 800.
Un aeroport finanțat cu zeci de milioane de euro din bani publici, golit în câteva săptămâni de o măsură menită să protejeze comertul francez. Ironia e greu de ignorat.
Situat în Marne, lângă Châlons-en-Champagne, Paris-Vatry își construise o nișă aproape unică în Franța: era poarta de intrare pentru avioanele cargo chineze încărcate cu pachete Shein, Temu și AliExpress. Nouăzeci la sută din marfa sa provenea de pe aceste platforme.
Directorul platformei, Fabrice Pauquet, a descris colapsul într-o declarație pentru Actu Epinal: „Înainte de 1 martie, aveam o medie de 600 de tone pe săptămână. Acum nu trecem de 160. ” Șapte rotații săptămânale din China s-au redus la două, potrivit presei locale.
Coletierele chinezești aleg rute alternative
Companiile chineze au găsit o soluție legală în mai puțin de 24 de ore. De la 1 martie, fluxurile de colete au fost redirecționate către aeroporturi din Țările de Jos, Belgia sau Europa de Est.
Odată ajunse pe pământ european, mărfurile intră în Franța cu camionul, în virtutea liberei circulații pe piața unică. Taxa de 2 euro dispare fără urmă. Costul acestei diversiuni?
Nesemnificativ pentru giganții chinezi – ruta rutieră din Belgia sau Olanda adaugă o cheltuială marginală la scara volumelor lor. Nici Roissy-Charles-de-Gaulle nu a scăpat.
De la 1 martie 2026, aeroportul a pierdut aproape o treime din traficul de marfă și aproximativ cincizeci de zboruri săptămânale. Declarațiile vamale pentru colete mici s-au prăbușit cu 92% după 3 martie, față de media din 2025, arată datele Grupului ADP.
La nivel național, directorul general al Vămilor a declarat în fața Adunării Naționale că volumul schimbărilor este de 90% – de la circa 500.000 de declarații pe zi la doar 50.000. Paradoxul lovește și mai tare în cifrele fiscale.
Statul a investit în jur de 250 de milioane de euro în infrastructura Paris-Vatry, creând un hub logistic dedicat comerțului electronic chinez: birou vamal propriu, personal de manipulare, rotații regulate. Aceeași economie s-a prăbușit odată cu noua taxă. Iar veniturile fiscale? Un fiasco.
Taxa aduce doar 2,3 milioane de euro pe lună, confirmă Vama Franceză – în timp ce bugetul pe 2026 estima circa 400 de milioane pentru întregul an. Prăpastia e uriașă.
Harmonizarea europeană va salva aeroportul?
Consecințele sociale se văd deja. La Vatry, un plan social prevede eliminarea a șaptesprezece posturi din cele treizeci. Președintele departamentului Marne avertizează că aproximativ o sută de locuri de muncă directe sunt amenințate, cu impact asupra a aproape 1.400 de persoane din zona logistică.
La Roissy, subcontractanții de handling își trimit echipele în „vacanță oficială” iar disponibilizările încep să fie semnalate de presa de specialitate.
La 1 iulie 2026, Franța a renunțat la taxa națională de 2 euro, înlocuind-o cu o taxă vamală europeană armonizată de 3 euro pe categorie de articole, aplicabilă coletelor sub 150 de euro.
Biroul ministrului Comerțului a explicat că sistemul național nu mai era justificat după intrarea în vigoare a mecanismului european. Întrebarea care bântuie coridoarele din Vatry: va fi suficientă armonizarea la nivelul celor Douăzeci și șapte pentru a aduce înapoi avioanele de marfă?
Sau paguba e deja făcută? Viitorul aeroportului din Marne rămâne incert. Oficialii explorează opțiuni de conversie către alte tipuri de mărfuri, zboruri de pasageri sau activități de întreținere. Departamentul Marne nu mai exclude, pe termen lung, închiderea platformei dacă activitatea nu reîncepe.
Un aeroport construit pe un flux de colete chinezești, amenințat acum cu închiderea din cauza unei taxe care viza exact aceleași colete. Bucla e închisă – dar nimeni, la Bercy sau la Châlons-en-Champagne, nu pare să se grăbească să sărbătorească.
