Sub suprafața Soarelui, la mai puțin de o mie de kilometri adâncime, s-a acumulat o cantitate uluitoare de energie magnetică, iar astronomii abia acum încep să înțeleagă amploarea fenomenului.
După patru decenii de observații, o echipă britanico-americană a reușit să descifreze un semnal ascuns în pulsațiile stelei. Descoperirea a fost publicată pe 28 mai 2026 în Monthly Notices of the Royal Astronomical Society. Soarele este un mediu ostil și impenetrabil.
Masa lui enormă, opacitatea și dinamica violentă fac imposibilă orice observație directă a interiorului. Pentru a sonda adâncurile, oamenii de știință au dezvoltat helioseismologia – o disciplină care analizează undele sonore ce străbat steaua.
La fel cum seismologii cartografiază Pământul după cutremure, astronomii ascultă ecourile interioare ale Soarelui.
Bioritmul solar ascuns sfidează tiparele magnetice cunoscute
Cercetătorii de la Universitatea din Birmingham și cei de la Yale au compilat date helioseismologice din 1987 până în 2025, acoperind ciclurile solare 22, 23, 24 și parțial 25. Au studiat așa-numitele moduri P – unde de presiune gigantice care rezonează prin întreaga stea.
Frecvența acestor unde se modifică în funcție de intensitatea câmpurilor magnetice interne. Privind în urmă, oamenii de știință au observat ceva ce nimeni nu anticipase. La aproximativ 1.000 de kilometri sub suprafață, Soarele pare să fi intrat, cu câteva decenii în urmă, într-o stare cu totul nouă.
Activitatea magnetică din acest strat subțire nu mai urmează tiparele cunoscute. Cercetătorii descoperă acum un bioritm solar intern pe care metodele obișnuite de supraveghere nu-l pot detecta. Este un puls profund, care reflectă variații invizibile de la suprafață.
De ce comportamentul actual al Soarelui surprinde experții
Ciclul 24, care s-a desfășurat între 2008 și 2019, a fost neobișnuit de slab – mult mai domol decât precedentele. În schimb, ciclul 25, aflat acum în plină desfășurare, a luat pe toată lumea prin surprindere.
În ciuda prognozelor care anunțau o activitate sub medie, numărul petelor solare și intensitatea emisiilor radio au depășit toate așteptările, atingând niveluri comparabile cu cele ale ciclurilor 22 și 23. Ceva nu se potrivește.
Legătura dintre oscilațiile interne și ceea ce vedem la suprafață s-a modificat de la un ciclu la altul. O simplă slăbire a câmpurilor magnetice nu mai explică această evoluție. Pentru autori, răspunsul trebuie căutat mai adânc – într-o schimbare structurală care afectează însăși dinamica stelei.
Intensitatea actuală a acestui fenomen fusese inițial subestimată în mare măsură. Oamenii de știință rămân, totuși, prudenți. Ei vor continua să monitorizeze ciclul 25 până la finalul său, estimat în jurul anului 2030.
Dacă acest bioritm intern va persista și în următorul ciclu, consecințele ar putea fi uriașe. Înțelegerea modului în care funcționează Soarele s-ar putea schimba radical.
Iar pe termen scurt, capacitatea de a anticipa furtunile solare – erupțiile violente, ejecțiile de masă coronală, rafalele de particule și vânturile spațiale – ar putea face un salt spectaculos.
