Creierul câinilor reacționează diferit când aude un anumit ton al vocii – nu, nu e doar o intuiție, ci o descoperire confirmată de un studiu recent.
Cercetătorii de la Departamentul de Etologie al Universității Eötvös Loránd au demonstrat că, atunci când sunt expuși la așa-numita „vorbire de bebeluși”, neuronii caninilor se activează cu mult mai intens decât în cazul unui ton obișnuit. Rezultatele au fost publicate în Communications Biology.
Vorbirea de bebeluși nu e doar pentru prunci
Acest stil de vorbire, pe care oamenii îl adoptă instinctiv când se adresează sugarilor, se caracterizează printr-o tonalitate mai blândă, mai melodică, cu intonații ascendente și descendente. Nu doar sunetul contează: gesturile exagerate, zâmbetele și expresiile faciale completează mesajul.
Pentru prunci, mecanismul e bine cunoscut – stimulează dezvoltarea limbajului și întărește legătura afectivă. Dar ce fac animalele? Până nu demult, doar delfinii mai fuseseră observați că răspund la același tip de limbaj uman adaptat.
Domesticirea a modelat sensibilitatea canină
Studiile anterioare sugeraseră deja că, dacă folosești vorbirea copiilor cu un cățel, atenția lui crește. Acum, echipa de la Universitatea York a dus cercetarea mai departe: efectul se menține și la câinii adulți.
Mai exact, creierul acestora reacționează cel mai puternic la vorbirea ascuțită și blândă, în mod special atunci când este rostită de femei.
Nu e vorba de o simplă coincidență: asemănarea dintre cuvintele adresate bebelușilor și cele îndreptate spre câini este atât de izbitoare, iar reacțiile caninilor la fel de consistente, încât autorii o pun pe seama procesului de domesticire.
Timp de câteva mii de ani, interacțiunile dintre oameni și câini ar fi modelat această sensibilitate aparte. Concluzia practică? Cercetătorii îi îndeamnă pe stăpâni să adopte conștient acest stil special de limbaj atunci când vorbesc cu animalele lor.
Nu doar că veți consolida legătura dintre voi, dar câinii vor deveni, cel mai probabil, mai receptivi și mai ascultători. Un ton mai dulce, câteva grimase și gesturi potrivite – iar prietenul patruped ascultă cu totul altceva.
