Pe hârtie, proiectul Cité Internationale de la Gastronomie de Lyon părea perfect. Aproape 20 de milioane de euro, un monument istoric proaspăt renovat și un nume — Lyon — sinonim cu arta culinară franceză. Realitatea avea să arate cu totul altfel.
Deschis la 19 octombrie 2019, muzeul trebuia să atragă 300.000 de oameni pe an în 3.930 m². Comunicarea municipală îl compara cu Muzeul de Arte Frumoase din Lyon, ca să sublinieze amploarea așteptărilor.
Orașul și metropola au investit fiecare câte 2 milioane de euro, iar patronajul a adus 10,5 milioane. Unsprezece sponsori privați — printre care Seb Group, Crédit Agricole Centre-Est și Institutul Paul Bocuse — au contribuit la un buget final estimat la aproximativ 20 de milioane de euro.
Operarea a fost scoasă la licitație și câștigată de grupul spaniol MagmaCultura, în fața unui nume greu local, GL Events. Accesul costa 12 euro pentru vizită și alți 12 euro pentru degustarea obligatorie de la final. 24 de euro în total, pentru un traseu anunțat pe patru niveluri și 4.000 m².
Pariul era simplu și, aparent, sigur: Lyon, capitala autoproclamată a gastronomiei franceze, tocmai văzuse obiceiurile culinare ale țării înscrise în patrimoniul imaterial UNESCO, iar Grand Hôtel-Dieu, restaurat, oferea un decor de excepție. Publicul trebuia să vină singur.
De ce a eșuat muzeul înainte de pandemie?
N-a venit. În primele nouă luni, doar 45.000 de persoane au trecut pragul. Obiectivul primului an complet fusese deja redus de la 300.000 la 150.000, dar nici acea țintă nu putea fi atinsă. Când a venit pandemia, pe 6 iunie 2020, muzeul și-a închis porțile pentru prima dată.
Comunicatul oficial invoca „impacturi puternice cauzate de criza de sănătate a coronavirusului”. Pe jumătate adevărat: eșecul începuse cu mult înainte. Specialiștii au explicat fără ocolișuri ce mersese prost.
Régis Marcon, bucătarul cu trei stele care prezidase comitetul de coordonare, a spus-o după închidere: scenografia a fost ratată, expoziția a lipsit de claritate, nu exista un ghid care să le explice vizitatorilor firul poveștii, iar spațiul devenise prea pretențios și vag.
Au existat și reușite, cum a fost zona copiilor, dar ansamblul nu a vorbit pe limba publicului. Prețul de 24 de euro a făcut restul. Presa economică locală a fost și mai dură:
amenajarea, scria ea, era „foarte elementară”, lipsită de entuziasm, în ciuda cadrului plin de satisfacții al Grand Hôtel-Dieu. Pandemia a dat lovitura finală unui model deja slăbit.
MagmaCultura a renunțat și a cerut 1,7 milioane de euro pentru rezilierea contractului, o sumă care a îngreunat și mai mult nota de plată. A urmat o perioadă lungă în care monumentul a stat închis, fără ca autoritățile să știe exact ce să facă cu el.
Nici gratuitatea n-a salvat muzeul
Redeschiderea a venit abia pe 21 octombrie 2022, după mai bine de doi ani. Spațiul fusese reproiectat de un comitet local de specialiști, numit comitetul Rabelais, iar conducerea a fost preluată direct de metropolă, nu de un operator privat.
Ambițiile au fost tăiate drastic: pentru primul sezon, oficialii sperau la 100.000-150.000 de vizitatori, față de 250.000-300.000 cât anunțaseră la prima deschidere. Ca să atragă lumea, au oferit intrare gratuită în prima lună. Nici gratuitatea n-a fost suficientă.
De la redeschidere până la jumătatea lui decembrie 2023, muzeul a adunat 61.000 de vizitatori, cu mult sub chiar și noile ținte. În bugetul pe 2025, metropola a retras un milion de euro din finanțarea sa, într-un context de restricții care lovea mai multe instituții culturale din Lyon.
Din primul trimestru al anului 2025, toporul a căzut definitiv: Cité Internationale de la Gastronomie nu mai este deschisă publicului larg, ci doar pentru privatizări și evenimente. Ironic, clădirea nu și-a pierdut nimic din strălucire.
Lemnăria catalogată a vechii farmacii, cupola Dôme des Quatre Rangs și curtea interioară monumentală sunt încă acolo, la fel de impresionante. Le poți admira gratuit, fără un bilet de 12 sau 24 de euro.
