Un val de apă sărată ar putea încetini unul dintre cele mai puternice fenomene climatice ale planetei. În iunie 2026, NOAA și OMM au anunțat oficial că un nou ciclu El Niño a început să se dezvolte în Oceanul Pacific ecuatorial, după o creștere alarmantă a temperaturilor de suprafață.
Conform estimărilor, există 63% șanse ca acest episod să atingă o intensitate extremă, intrând în topul celor mai violente din istoria recentă.
Fenomenul, care inversează zonele ploioase și uscate la scară globală, provoacă de fiecare dată anomalii meteorologice severe – de la secete prelungite la inundații catastrofale, crescând temporar temperatura medie a Terrei.
Cum ar putea apa sărată să salveze clima?
Acum, climatologul Jessica Wan, de la Universitatea din California, propune o soluție care sună aproape ca dintr-un roman științifico-fantastic: pulverizarea deliberată a apei de mare în nori.
Publicată pe 8 iulie 2026 în Science Advances, cercetarea sa descrie o tehnică de geoinginerie țintită, numită iluminarea norilor marini. Practic, nave echipate cu duze fine ar arunca în atmosfera joasă, chiar sub norii stratocumulus oceanici, particule minuscule de apă sărată.
Picăturile se evaporă, iar cristalele de sare rămase acționează ca niște nuclee pentru condensarea umidității. Norii devin astfel mai denși, mai albi și mai reflectivi – oglinzi temporare care trimit o parte din radiația solară înapoi în spațiu.
Echipa lui Wan a testat această intervenție pe modele climatice care reproduceau exact doi dintre cei mai distrugători El Niño din trecut: 1997-1998 și 2015-2016. Rezultatul?
Pulverizarea aerosolilor pe doar 7% din suprafața Oceanului Pacific de Sud-Est ar putea reduce temperatura apei suficient pentru a rupe bucla de feedback care alimentează fenomenul.
Dacă operațiunea ar începe în iunie, chiar în faza de creștere a El Niño, și ar continua până în februarie a anului următor, scăderea estimată la suprafața mării este de 1,88°C. O astfel de răcire ar putea anula majoritatea anomaliilor meteorologice globale induse de ciclu.
Spre deosebire de proiectele masive de geoinginerie care cer decenii de aplicare continuă, acest sistem poate fi pornit și oprit de la un sezon la altul, exact când pericolul apare.
Riscurile geoingineriei: între beneficii și imprevizibil
Dar riscurile există și nu pot fi ignorate. O tranziție bruscă către La Niña – faza rece a oscilației – ar putea agrava secetele și foametea în regiuni fragile, cum ar fi Cornul Africii.
Mai mult, modificarea curenților termici majori din Pacific riscă să declanșeze valuri de căldură neprevăzute în Europa și Asia, destabilizând vremea globală în moduri pe care modelele actuale nu le pot controla complet.
În timp ce oamenii de știință cântăresc beneficiile imediate împotriva consecințelor imprevizibile, întrebarea rămâne: cât de departe suntem dispuși să mergem pentru a domina forțele care ne guvernează clima?
