Motoarele sondei BepiColombo s-au oprit după opt ani de călătorie. Acum, nava cade liber, fără propulsie, ghidată doar de gravitația planetei Mercur. E momentul decisiv: faza de croazieră s-a încheiat, iar ultima apropiere a început.
Până în noiembrie 2026, BepiColombo va intra pe orbită – dacă totul merge conform planului.
De ce a fost nevoie de 9 miliarde de kilometri?
De ce a durat atât de mult? Pentru că Mercur e o țintă perfidă. Distanța directă dintre Pământ și cea mai apropiată planetă de Soare variază între 77 și 222 de milioane de kilometri, dar sonda a parcurs peste 9 miliarde de km.
A fost nevoie de două survolări ale lui Venus pentru a frâna încet, încet, împotriva atracției colosale a Soarelui. Fără acest truc orbital, combustibilul necesar ar fi fost imposibil de transportat. Mercur însuși este un puzzle.
Cu un diametru de doar 4.879 km, e abia mai mare decât Luna – cea mai mică planetă din Sistemul Solar, și cea mai puțin explorată. La suprafață, temperaturile sar între-170°C și +430°C. Și totuși, în craterele polare adânci, există gheață de apă.
Paradoxul nu se oprește aici: 60% din compoziția sa este metal, iar nucleul de fier ocupă 85% din rază, generând un câmp magnetic propriu. Mantaua stâncoasă, în schimb, e surprinzător de subțire. Unii cercetători cred că o coliziune uriașă a smuls o parte din scoarță la scurt timp după formare.
Alții invocă mecanisme legate de condițiile extreme de lângă Soare.
Două orbitere, o singură misiune – ce vor descoperi?
BepiColombo a fost lansată în 2018 de Agenția Spațială Europeană și cea Japoneză. Pe 10 iulie 2026, ESA a anunțat că motoarele electrice de propulsie s-au oprit – exact cum era programat. Sonda poartă două orbitere separate.
Primul, Mio, construit de JAXA, va intra pe o orbită polară eliptică, la aproape 12.000 km de suprafață. Apoi, MPO, al ESA, va coborî pe o orbită circulară mult mai joasă, la doar 1.500 km. Operațiunile științifice vor începe în aprilie 2027 și vor dura cel puțin un an.
Mio se va concentra asupra câmpului magnetic al lui Mercur, a magnetosferei sale și a modului în care aceasta interacționează cu vânturile solare violente. MPO, în schimb, va cartografia întreaga suprafață, va analiza compoziția geologică și va studia structura internă a planetei.
În ansamblu, misiunea promite să dezvăluie cum au evoluat lumile stâncoase – nu doar Mercur, ci și Marte, Venus și, bineînțeles, Pământul. Poate chiar va ajuta la înțelegerea exoplanetelor descoperite în jurul altor stele. Mercur, acest laborator natural extrem, mai are multe secrete. BepiColombo
e pe cale să le scoată la iveală.
