Strălucirea unei galaxii îndepărtate s-a multiplicat de cincizeci de ori în doar câteva săptămâni. Nu era o stea care exploda, ci o gaură neagră care se trezea – pentru a treia oară în 35 de ani. De data aceasta, însă, astronomii au prins momentul în direct.
Galaxia se numește IC 3599 și se află la aproximativ 280 de milioane de ani-lumină de Pământ. În centrul ei, o gaură neagră de vreo 2 milioane de mase solare rămâne, de obicei, tăcută.
A mai erupt în 1990 și apoi în 2010, dar fiecare dintre acele episoade a fost descoperit doar după ce s-a încheiat, când oamenii de știință răsfoiau arhivele telescopelor. Frustrarea de a nu vedea fenomenul în timp real i-a împins să schimbe strategia.
Ce ascunde pulsația de 7,4 ore?
În 2013, datorită observatorului spațial Neil Gehrels Swift, a fost demarată o supraveghere lunară a galaxiei. Planul era simplu: fotografiaz-o în fiecare lună și așteaptă. O răbdare care s-a dovedit rodnică în octombrie 2025, când datele au arătat o explozie bruscă de luminozitate.
Aceeași gaură neagră se hrănea cu o viteză la limita maximă permisă de fizică – dincolo de acest prag, presiunea radiației ar împinge gazul înapoi, în loc să-l lase să cadă. Telescoapele au fost îndreptate imediat spre IC 3599.
Echipa condusă de D. Grupe de la Universitatea Northern Kentucky a mobilizat Swift, telescopul XMM-Newton și instrumente de la sol din întreaga lume.
O sesiune dedicată de 120.000 de secunde cu XMM-Newton a dezvăluit un detaliu neașteptat: razele X nu erau constante, ci oscilau cu o perioadă de aproximativ 7,4 ore. O pulsație regulată, ca o bătaie de inimă, a cărei origine este încă un mister.
Spectrele captate de pe sol au adus o a doua surpriză. Linii spectrale care în mod normal sunt absente sau slabe – în special linii coronale de fier puternic ionizat – au apărut cu forță. Semn că radiația erupției a ionizat gazul la distanțe mari de gaura neagră, mult dincolo de zona sa imediată.
Ciclul de hrănire al găurii negre
De ce se trezește această gaură neagră din nou și din nou, dar fără un calendar fix? Cercetătorii propun un scenariu de instabilitate în discul de acreție, acea spirală de gaz care se învârte în jurul găurii negre înainte de a fi înghițită.
Gazul se acumulează treptat în disc, până când atinge o limită critică. Atunci întreaga structură se prăbușește, discul se găsește brusc în gaura neagră, iar temperatura și luminozitatea explodează. Apoi discul se răcește, se reumple încet, iar ciclul reîncepe.
Fiecare ciclu poate dura mai mult sau mai puțin, în funcție de condițiile locale, ceea ce explică de ce intervalele nu sunt perfect regulate.
IC 3599 devine astfel un laborator natural rar: o gaură neagră care se hrănește în salturi, iar acum, pentru prima dată, astronomii au văzut întregul proces desfășurându-se în timp real. Rămâne de văzut când va urma următoarea trezire. Dar de data aceasta, telescoapele știu exact unde să privească.
