Unii oameni mănâncă pizza integrală, desert și încă o cină copioasă, iar cântarul nu tresare. Nu e nici regim secret, nici ore de sală. Corpul lor refuză pur și simplu să stocheze kilogramele în plus.
Multă vreme, acest fenomen a fost o enigmă frustrantă pentru biologi, încadrat în vorbe vagi despre „genetică bună”. Acum, o echipă de cercetători a găsit cheia exactă în interiorul ADN-ului.
În spatele acestor siluete stabile se ascunde un mecanism misterios, pe care oamenii de știință l-au numit subțire constituțională. Persoanele care îl posedă nu trebuie să țină diete stricte, nu se antrenează intens și totuși rămân la aceeași greutate an după an.
Realitatea, însă, este mult mai subtilă decât un simplu noroc genetic. Cercetătorii de la Universitatea British Columbia au pornit într-o adevărată anchetă de detectiv.
Au comparat ADN-ul unui număr foarte mare de oameni – pe de o parte, profiluri ale celor subțiri în mod natural, pe de altă parte, ale celor care se îngrașă cu ușurință. Diferența care a revenit sistematic între cele două grupuri a fost identică: o genă pe nume ALK.
Nu era vorba de o simplă coincidență. Pentru a verifica ipoteza, oamenii de știință au dezactivat funcționarea acestei gene în laborator. Rezultatul a fost clar: organismele studiate au devenit semnificativ mai rezistente la creșterea în greutate, chiar și atunci când erau hrănite cu o dietă bogată.
În loc să stocheze grăsimile, corpul părea să le ardă mai eficient. Piesa lipsă a puzzle-ului își găsise locul.
Cum acționează gena ALK?
Cum acționează exact această genă? Imaginați-vă un termostat care reglează depozitarea energiei. La majoritatea oamenilor, termostatul funcționează clasic: când aportul caloric crește, rezervele de grăsime se măresc.
La purtătorii variantelor ALK, setarea este diferită, mai ales la nivelul creierului. Gena pare să influențeze metabolismul astfel încât caloriile sunt transformate în căldură, nu în kilogram.
Rezultatul spectaculos: chiar și cu o alimentație generoasă, organismul rămâne stabil, ca și cum ar avea o supapă naturală împotriva excesului.
O nouă țintă terapeutică pentru obezitate
Această descoperire deschide o perspectivă terapeutică uriașă. Dacă o geneză promovează în mod natural rezistența la creșterea în greutate, reproducerea artificială a efectului ei ar putea duce la tratamente complet noi.
Obiectivul nu ar fi modificarea ADN-ului, ci dezvoltarea unor medicamente capabile să blocheze sau să moduleze acțiunea ALK la persoanele care se luptă cu obezitatea.
Și avantajul este că ALK este deja bine cunoscut în cercetarea medicală, cu molecule care îi vizează activitatea – un start accelerat pentru viitoarele studii. Nu este vorba de o pastilă miraculoasă disponibilă mâine, ci de o pistă credibilă, construită pe o înțelegere detaliată a biologiei.
În fața obezității, care afectează sute de milioane de oameni la nivel mondial, orice nouă țintă este o rază de speranță. Așa că acele persoane care mănâncă fără să se îngrașe nu mai sunt doar o enigmă frustrantă – ele devin o sursă de inspirație științifică.
Rămâne însă o întrebare fascinantă: dacă într-o zi vom reuși să imităm acest scut genetic, vom renunța cu adevărat la plăcerea de a ne mișca și de a mânca bine, sau aceste obiceiuri își vor păstra în continuare valoarea?
