Originea cosmosului, un subiect care a suscitat interesul oamenilor de știință de secole, poate fi mai complicată decât s-a presupus inițial.
O teorie nouă, propusă de fizicianul Naman Kumar de la Institutul de Tehnologie Indian Gandhinagar, își propune să conteste modelul Big Bang, sugerând că universul nu s-ar fi format dintr-o singularitate de densitate infinită, ci simultan cu un anti-univers în care timpul curge în direcția opusă.
Această teorie nu doar că ar putea schimba perspectiva asupra nașterii cosmosului, dar și ar putea oferi noi înțelegeri asupra unor mistere contemporane ale fizicii, cum ar fi materia și energia întunecată.
Teoria Big Bang, dominantă în explicarea originii universului, indică faptul că cosmosul a început acum aproximativ 13,8 miliarde de ani dintr-un punct infim de dens și cald, numit singularitate, de la care s-a extins creând spațiu, timp și materie.
Această singularitate ridică probleme, deoarece sugerează că legile fizicii nu mai funcționează corect în acest moment, fiind imposibil de explicat evenimentele anterioare sau proprietățile cosmice specifice, cum ar fi planeitatea universului.
Observațiile sugerează un univers aproape perfect plat, fără curbură semnificativă, un fenomen insuficient explicat de modelul standard. Naman Kumar propune o alternativă interesantă, sugerând că nașterea cosmosului ar fi rezultatul unui proces cuantic care a generat două realități gemene.
În loc de o singularitate infinit de densă, el consideră că spațiu-timpul a trecut printr-o fază euclidiană, în care timpul este similar unei a patra dimensiuni spațiale.
Această abordare, susținută de mecanica cuantică, evită paradoxurile asociate singularității Big Bang, postulând că au apărut două structuri simetrice care evoluează în oglindă: universul nostru și un anti-univers, unde timpul curge invers.
Această simetrie ar putea explica natural planeitatea universului fără corecții complexe. Conceptul de anti-univers ar putea schimba înțelegerea componentei invizibile a cosmosului, incluzând energia și materia întunecată.
Energia întunecată, o forță ipotetică care ar accelera expansiunea cosmică, este un fenomen misterios. Kumar sugerează că această accelerație ar putea fi explicată prin cuplarea cuantică dintre cele două realități, fenomen cunoscut în fizica cuantică.
În acest model, extensia accelerată a universului ar rezulta din legătura sa cu ceasul timpului său opus.
Materia întunecată, care constituie aproximativ 27% din cosmos, dar care este invizibilă și detectabilă doar prin influența sa gravitațională, ar putea fi un efect indirect al acestei lumi oglindă.
Existența sa ar putea schimba modul în care particulele interacționează cu materia obișnuită, aparenta sa gravitație fiind interpretată greșit.
Există ipoteze că particulele din universul geamăn interacționează ocazional cu ale noastre, lăsând semnături ce ar putea fi detectate cu instrumente viitoare de astronomie, oferind dovezi pentru această dualitate. Deși ipoteza rămâne de confirmat, ea deschide noi perspective.
În loc de o explicație simplistă bazată pe singularitate, Kumar sugerează un mecanism complex, dar aliniat cu recentele descoperiri în fizica cuantică.
Această abordare ar putea răspunde întrebărilor privind planeitatea universului și accelerarea expansiunii sale, aspecte dificile pentru teoriile clasice. Kumar își continuă cercetările în căutarea de indicii observabile în fundalul cosmic de microunde și în structura vastă a spațiului.
Dacă amprentele cuantice vor fi detectate, ele ar putea furniza dovezi tangibile ale unei realități oglindă, punând sub semnul întrebării înțelegerea actuală a cosmosului.
