Terenurile sintetice moderne nu mai sunt simple covoare de nailon. Suprafețele de ultimă generație, cunoscute sub numele de 3G, sunt construite dintr-un strat de fibre din polietilenă, sprijinit pe o umplutură formată masiv din anvelope zdrobite.
Materialul reciclat este tratat cu zeci de aditivi chimici, meniți să întărească cauciucul și să-i prevină degradarea. Consecința? În Statele Unite, peste 95% dintre cele 18.000 până la 19.000 de terenuri artificiale folosesc această compoziție.
Rachel Massey, cercetătoare în sănătatea mediului la Universitatea din Massachusetts, avertizează că acest tip de material a generat o situație de expunere chimică fără precedent. În interiorul peletelor de anvelope au fost identificate aproape 400 de substanțe chimice.
Printre ele se numără benzenul, asociat cu leucemia; toluenul, toxic pentru ficat și rinichi; hidrocarburile aromatice policiclice, aceleași care se regăsesc în fumul de tutun; și zincul, adesea detectat la niveluri care depășesc pragurile legale americane.
Controverse științifice privind siguranța sportivilor pe teren
Agenția pentru Protecția Mediului din California a derulat un studiu amplu, timp de zece ani, pentru a măsura expunerea reală.
Cercetătorii au filmat sportivi pe gazon artificial, au scufundat mostre de iarbă în fluide corporale sintetice – transpirație, salivă, lichid intestinal – și au calculat concentrațiile absorbite. Rezultatul oficial: niciun pericol acut, iar riscurile cronice au fost considerate neglijabile.
Dar criticii nu sunt deloc convinși. Andrew Watterson, de la Universitatea din Stirling, susține că studiul ar fi trebuit să analizeze probe biologice reale de la oameni – urină, aer expirat – în loc să simuleze expunerea prin fluide de laborator.
Iar Rachel Massey pune o întrebare mai profundă: obiectivul nu ar trebui să fie dacă riscul este acceptabil, ci să se creeze cel mai sigur mediu posibil de joacă, mai ales pentru copii. Anul trecut, o descoperire neașteptată a complicat și mai mult peisajul.
Opt jucători profesioniști din Norvegia au fost testați pozitiv, după un meci, pentru 1,3-dimetilbutilamină – un stimulent interzis de Agenția Mondială Antidoping.
Sursa nu era o substanță interzisă luată voit, ci gazonul sintetic însuși, care eliberase compusul prin degradarea unui aditiv din anvelope.
Soluții hibride pentru viitorul fotbalului internațional
Confruntată cu aceste incertitudini, FIFA a ales pentru 2026 o soluție de compromis. Pe mai multe stadioane vor fi instalate terenuri hibride: 99,5% iarbă naturală, întărită cu o cusătură sintetică ce sporește rezistența fără să aducă riscurile chimice ale umpluturii din anvelope.
Mai durabil decât iarba pură, mai puțin problematic decât sinteticul. Uniunea Europeană promovează activ această direcție. Interzicerea microplasticelor din materialele de umplutură este deja programată pentru 2031. În Statele Unite, o legislație similară încă lipsește.
