O aterizare pe Lună care părea sortită eșecului s-a transformat într-o demonstrație spectaculoasă de adaptabilitate robotică.
Pe 19 ianuarie 2024, modulul japonez SLIM a atins suprafața selenară, dar nu a rămas în poziția corectă: s-a răsturnat, iar panourile solare au privit spre întuneric, incapabile să capteze lumină. Misiunea părea compromisă. Inginerii de pe Pământ nu aveau nicio imagine clară a dezastrului.
Totuși, cu câteva minute înainte de impact, un mic companion fusese eliberat.
Tehnologia deformabilă care sfidează terenul lunar
Era un robot sferic de dimensiunea unei mingi de tenis, numit LEV-2.
Deși sursa sa de energie îi permitea doar mai puțin de două ore de funcționare, micuțul explorator a reușit să facă ceea ce nicio sondă convențională nu putea: să se târască și să „fluture” prin praful lunar, folosind un mecanism intern de roți care îi deforma carcasa.
A ajuns lângă aterizatorul răsturnat și l-a fotografiat, oferind singurele date vizuale care au permis echipei terestre să înțeleagă ce s-a întâmplat. Cum a reușit o astfel de creatură robotică să se miște autonom pe un teren accidentat, fără să se blocheze sau să cadă?
Secretul stă în cele două moduri de deplasare – unul asemănător bătăii aripilor unui fluture, altul asemănător târârii – care îi permit să se adapteze instantaneu la denivelări.
Spre deosebire de roverele clasice cu roți rigide, LEV-2 se poate deforma, depășind obstacole care altfel ar fi fost fatale.
Micro-roboții rescriu viitorul explorării spațiale
Exploatarea sa, descrisă acum în paginile revistei Science Robotics, nu se limitează la salvarea misiunii SLIM. Adevărata lecție privește viitorul explorării spațiale.
Micro-roverele autonome de acest tip ar putea pătrunde în zone complet inaccesibile pentru navele-mamă: interiorul craterelor, pantele abrupte, umbra perpetuă a canioanelor. Pe Marte, un astfel de explorator compact ar putea extinde raza de acțiune a unor misiuni majore, la un cost mult mai redus.
SLIM a supraviețuit trei nopți lunare după acea aterizare cu susul în jos, înainte de a tăcea definitiv în august 2024.
Dar din eșecul aparent al poziționării, inginerii au extras trei îmbunătățiri concrete pentru misiunile viitoare: creșterea frecvenței datelor de telemetrie, consolidarea legăturilor de comunicație dintre rover și stația de bază și optimizarea software-ului care gestionează stările de urgență.
În liniștea prafului lunar, un robot cât o jucărie a rescris regulile explorării.
