Aproximativ 20% dintre speciile de primate își ucid semenii cu sânge rece. O echipă de cercetători a analizat comportamentul a 100 de specii și a ajuns la o concluzie care zguduie una dintre cele mai vechi dezbateri ale umanității:
instinctul ucigaș nu este o invenție recentă a omului modern, ci o moștenire evolutivă adânc înrădăcinată în arborele nostru genealogic.
Studiul, publicat în Evolution Letters și coordonat de profesorul Bonaventura Majolo de la Universitatea din Lincoln, a revelat însă un paradox mult mai tulburător decât simpla confirmare a vechilor temeri.
Agresiunea cotidiană nu prevestește crima
Violența cotidiană – împinsul, demonstrările de forță, certurile teritoriale – nu are absolut nicio legătură evolutivă cu actele criminale. Speciile care se agită agresiv în fiecare zi nu sunt deloc cele care comit cele mai multe crime.
Cercetătorii au descoperit că două mecanisme fundamental diferite au evoluat separat în lumea animală: agresiunea de bază, pe de o parte, și capacitatea de a ucide, pe de altă parte.
Această deconectare neașteptată face imposibilă etichetarea științifică a vreunei specii drept „ultraviolentă” sau „pașnică” în ansamblu.
Oamenii nu sunt sclavii instinctelor
Unde se situează însă oamenii în această ecuație? Chiar dacă potențialul nostru fiziologic de violență fizică este incontestabil, trecerea la acțiunea letală organizată rămâne profund modelată de mediul cultural.
Datele antropologice arată că între 15 și 20% dintre societățile mici de vânători-culegători nu practică nicio formă de război. Unele popoare nici măcar nu au inventat un cuvânt pentru acest concept.
Conflictele interpersonale există inevitabil, dar absența masacrelor structurate demonstrează ceva esențial: instinctul nostru distructiv nu este o fatalitate. Adevărata surpriză a cercetării nu este că violența are rădăcini evolutive. Este faptul că biologia nu condamnă liberul arbitru.
Majoritatea covârșitoare a existenței primatelor este dedicată menținerii păcii – îngrijire reciprocă, sprijin, toleranță și protocoale de împăcare după conflicte. Empatia este la fel de adânc înscrisă în genele noastre ca și potențialul distructiv.
