„Epidemia ne depășește. ” Declarația directorului general al OMS, Tedros Adhanom Ghebreyesus, a căzut ca un trăsnet într-o conferință de presă.
Nu era o formulă de circumstanță, ci o recunoaștere dură: aproape 1.000 de cazuri confirmate sau suspectate, peste 200 de decese, iar cifrele reale sunt probabil mult mai mari. Focarul de Ebola din Republica Democratică Congo este deja al treilea ca amploare din istorie.
Și totuși, ceea ce-l face cu adevărat înfricoșător nu este doar numărul victimelor. Vinovatul este virusul Bundibugyo, una dintre cele mai rare specii din genul Ebola. Descoperit în 2007, a provocat până acum doar două epidemii umane.
Spre deosebire de alte tulpini pentru care există vaccinuri și tratamente aprobate, pentru Bundibugyo nu există nimic. OMS pregătește vaccinuri experimentale, dar ele ar putea deveni disponibile abia peste nouă luni.
Până atunci, echipele medicale din zonele afectate luptă cu mâinile goale – fără echipament de protecție adecvat, fără mijloace sigure de intervenție.
Când autoritățile descoperă târziu focarul
Boala se manifestă la fel ca celelalte forme de Ebola: febră, dureri, apoi leziuni organice severe și sângerări interne. Perioada de incubație, de până la 21 de zile, face ca urmărirea contactelor să fie un coșmar logistic.
Dar adevărata problemă a început cu mult înainte ca autoritățile să-și dea seama. Epidemia a fost identificată oficial la mijlocul lunii mai, însă primele cazuri suspecte apăruseră încă din aprilie.
Mai grav: voluntari ai Crucii Roșii au contractat infecția la sfârșitul lunii martie, în timp ce manipulau cadavre într-o misiune umanitară aparent fără legătură cu focarul.
Dacă aceste cazuri datează din martie, atunci epidemia era deja cu săptămâni înaintea echipelor sanitare când au început să reacționeze. Această întârziere a detectării a transformat o scânteie într-un incendiu.
Cât timp mai avem pentru a opri epidemia?
Pe teren, situația se agravează din cauze pe care medicii nu le pot controla. Săptămâna trecută, protestatarii au atacat un centru de sănătate după ce personalul a refuzat să elibereze cadavrul unei victime pentru o înmormântare tradițională – un rit care prezintă un risc major de transmitere.
În weekend, un alt centru a fost atacat, iar 18 cazuri suspecte au fugit din spital. Conflictele armate din regiune au forțat populația să se deplaseze masiv, făcând aproape imposibilă urmărirea contactelor și izolarea bolnavilor în anumite zone.
Majoritatea cazurilor rămân în RDC, dar focarul a sărit deja granițele. Cazuri importate au fost depistate în Uganda vecină. Un american a fost testat pozitiv. „Situația se va înrăutăți înainte de a se îmbunătăți”, a avertizat Ghebreyesus.
Apoi a adăugat, aproape ca o speranță: „Dar cunoaștem acest virus și știm cum să-l oprim. ” Întrebarea este dacă mai avem timp.
