Povestea unui dezastru apicol
O apicultor din Orne a privit neputincios cum stupii i s-au topit, unul câte unul, între august și decembrie 2025. Din 85 de familii de albine, abia zece au supraviețuit. Și asta după ce prinsese, spune el, echivalentul a două coșuri de gunoi pline cu viespi asiatice.
Povestea lui nu este un caz izolat. În Maine-et-Loire, Jean-Luc a pierdut 40 din 48 de stupi. Albinele nu erau moarte pe jos, ci rămâneau înăuntru, epuizate, până când colonia se prăbușea din interior. Totul a început cu un accident logistic banal. Era 2004, în portul Bordeaux.
O încărcătură de ceramică sosită din China fusese livrată în Lot-et-Garonne. La despachetat, o matcă de Vespa velutina fertilizată, ascunsă într-un pachet, a scăpat.
În doi ani, specia colonizase deja 13 departamente din sud-vestul Franței, răspândindu-se cu o viteză între 60 și 80 de kilometri pe an.
Mecanismul prădării și descoperirea genetică
La 22 de ani de la acea eliberare accidentală, insecta ocupă peste 90 de departamente. Iar mecanismul prin care distruge stupinele este metodic. O viespe asiatică poate captura cinci albine pe oră. O colonie întreagă consumă până la 300 de furători pe zi. Nu e doar o chestiune de număr.
Tehnica de plutire în fața stupilor blochează albinele: gardienii rămân de serviciu, celelalte nu mai îndrăznesc să iasă, rezervele se epuizează. Cuibul prădătorului consumă peste 10 kilograme de insecte într-un sezon, iar 40% din dieta sa este formată din albine domestice.
Restul de 60% înseamnă diptere, himenoptere și lepidoptere – polenizatori sălbatici al căror declin este deja documentat. Problema biologică este simplă și brutală. Albinele europene, Apis mellifera, nu au evoluat niciodată alături de acest prădător.
Verii lor asiatici, Apis cerana, au dezvoltat o apărare letală: „balonul termic”, prin care înconjoară viespea și o ucid cu căldura generată de mii de aripi. Un mecanism modelat de milioane de ani de co-evoluție. Albinele noastre nu au această marjă de câteva grade.
Confruntat cu viespea asiatică, stupul european se trezește precum un boxer care nu a învățat niciodată să se ferească. În ianuarie 2026, știința a oferit o cheie nouă, și mai sumbră.
Un studiu major publicat în Proceedings of the National Academy of Sciences, realizat de o echipă internațională cu cercetători din Germania, Franța și alte țări europene, inclusiv o echipă cu sediul în Tours, a dezvăluit un mecanism genetic străvechi care accelerează colapsul coloniilor.
Modelele de dinamică a populației arată că presiunea exercitată de viespe este suficientă pentru a declanșa prăbușiri în cascadă, cu mult înaintea pragurilor considerate critice anterior. Stresul slăbește coloniile la sfârșitul sezonului, exact când trebuie să-și constituie rezervele.
Pierderile apar fie direct prin prădare, fie, mai frecvent, în timpul iernarii: stupii sunt prea slăbiți din august până în noiembrie. Hornetul asiatic lovește puternic vara și toamna, iar ciclul său atinge apogeul exact când colonia de albine se micșorează natural.
Conjuncția acestor două traiectorii conturează o ecuație letală.
Impactul economic și planul guvernamental
Impactul economic devine amețitor. Defalcarea pierderilor calculată de UNAF arată 6 milioane de euro pentru sectorul apicol, 12 milioane pentru distrugerea cuiburilor și 80 de milioane pentru polenizarea pierdută. Aproape 98 de milioane de euro pe an.
În Franța, rolul polenizatorilor în agricultură este estimat la 2,3 până la 5,3 miliarde de euro anual, jumătate din această sumă fiind asociată albinei domestice. Iar viespea nu amenință doar mierea: 75% din culturile alimentare ale lumii depind, cel puțin parțial, de polenizare.
Fructe, legume, semințe oleaginoase – bazele dietei noastre sunt atacate. Numărul cuiburilor raportate a explodat: de la 7.500 în 2023 la peste 13.000 în 2024, o creștere de 78%.
Iar cifrele reale sunt mult mai mari: între 200.000 și 350.000 de cuiburi sunt active în fiecare toamnă pe teritoriul francez. În 2023, an de presiune record, mulți apicultori mici au preferat să renunțe.
În anumite zone, în special urbane sau periurbane, prezența viespei face imposibilă creșterea albinelor. Un fenomen de deșertificare a apiculturii, care progresează tăcut, fără hartă oficială. 94% dintre cei 3.918 de apicultori profesioniști chestionați au declarat că au fost afectați.
Unele ferme pierd până la jumătate din stupi într-un singur sezon. Pe 27 martie 2026, ministrul Tranziției Ecologice, Mathieu Lefèvre, a lansat de la Remiremont, în Vosgi, primul plan național de combatere a viespei asiatice.
Legea din 14 martie 2025 și decretul din 29 decembrie 2025 au stabilit cadrul legal. Planul se întinde pe șase ani, reînnoibil, și alocă 3 milioane de euro anual. De aproape șase ori mai mult decât bugetul din 2025, plafonat la 500.000 de euro.
Dar aritmetica este crudă: 3 milioane reprezintă aproximativ 3% din pierderile anuale de 98 de milioane. Distribuit între 35.000 de municipalități potențial vizate, înseamnă mai puțin de 86 de euro pe an per localitate.
UNAF și organizațiile profesionale au salutat componenta de cercetare, dar consideră planul insuficient. Banii nu ajung la apicultori, nicio măsură concretă nu protejează stupinele, iar bugetul real estimat este de 110 milioane de euro.
Planul finanțează în special cercetarea capcanelor cu feromoni și a harpelor electrice la intrarea în stupi. Un singur cuib poate genera câteva sute de fondatoare. Ele hibernează și apar la începutul primăverii, pe la mijlocul lunii februarie, pentru a fonda noi colonii.
În acele câteva săptămâni de vulnerabilitate, o capcană selectivă poate face diferența – cu condiția să fie masivă, coordonată și finanțată.
În Spania, cercetătorii testează din 2024 o metodă numită „calul de Troie”: viespile sunt acoperite cu o doză infinitezimală de insecticid, pe care o duc în cuib, otrăvind colonia din interior. Tehnica este strict interzisă în Franța din cauza riscului de contaminare indirectă.
Rezultatele sunt așteptate din 2026. Dacă se confirmă eficiența, dezbaterea de reglementare va fi inevitabilă – și probabil la fel de aprinsă pe cât de urgentă este amenințarea.
