O descoperire care părea să rezolve un mister vechi de mii de ani s-a transformat brusc într-un puzzle cu zeci de milioane de ani în urmă. Sub ghețarul Hiawatha din nord-vestul Groenlandei, la jumătate de kilometru adâncime, se ascunde un crater de peste treizeci de kilometri lățime.
Timp de șapte ani, oamenii de știință au fost convinși că fusese scobit de un asteroid de fier, lat de un kilometru, acum aproximativ 13.000 de ani – un impact care ar fi declanșat o răcire globală dramatică, cunoscută sub numele de Dryasul Tânăr, ar fi stins megafauna și ar fi șters cultura Clovis din America de Nord.
Doar că analizele recente au spulberat această teorie spectaculoasă. Cercetătorii de la Muzeul de Istorie Naturală din Danemarca, Universitatea din Copenhaga și Muzeul Suedez de Istorie Naturală din Stockholm au extras din apa de topire glaciară sedimente vizibil alterate de impact.
Au găsit granule de nisip provenite din roci parțial topite și pietricele care conțineau cristale de zircon „șocate” – amprenta unei coliziuni violente. Încălzind mostrele cu un laser pentru a elibera argon, au analizat raportul dintre izotopii acestui gaz.
Rezultatul a fost neașteptat: rocile fuseseră sfărâmate acum 58 de milioane de ani. Pentru a fi siguri, au apelat la o a doua metodă – măsurarea descompunerii uraniului din același zircon. Confirmarea a fost aproape imediată.
„Datarea craterului a fost o problemă extrem de dificilă”, spune Michael Storey, autorul principal al studiului. „Sunt încrezător că am stabilit vârsta reală, mult mai veche decât credeau mulți.
” Cu 58 de milioane de ani în urmă, Groenlanda de nord-vest nu avea calote glaciare – era acoperită de păduri tropicale. Cu opt milioane de ani mai devreme, un asteroid și mai mare lovise Mexicul actual, declanșând extincția dinozaurilor.
Acest impact groenlandez, însă, nu pare să coincidă cu niciun eveniment climatic major cunoscut.
Descoperirea readuce în prim-plan întrebarea dacă asteroidul a influențat clima globală – și, mai ales, pune sub semnul întrebării teoria „impactului cosmic al Dryasului Tânăr”, care lega răcirea bruscă de un astfel de cataclism.
Cercetătorii au refăcut astfel povestea craterului Hiawatha: nu a fost ultimul act al unei ere glaciare, ci o pagină dintr-o istorie mult mai adâncă, ascunsă sub gheață.
