La fundul Tamisei, în mâlul rece care a văzut orașe ridicându-se și imperii trecând, zac de ani buni sute de fragmente de oase umane. Descoperirile, răspândite pe parcursul secolelor, i-au pus pe gânduri pe arheologi: cine erau acești oameni și de ce au ajuns în apele fluviului ce taie Londra?
O recentă analiză sugerează că răspunsurile trimit departe în timp, spre o istorie întinsă pe milenii. Prezența rămășițelor umane în râurile Europei de Nord-Vest nu este, în sine, neobișnuită. Ceea ce iese din tipare este amploarea acumulării din Tamisa.
Din secolul al XIX-lea, cercetătorii au tot interpretat aceste schelete în lumina diferitelor ipoteze: urmele unor confruntări istorice, poate între celți și romani; efectele eroziunii malurilor; ori simple înecuri. Lipsa unor datări solide a făcut însă dificilă o concluzie coerentă.
Acum, un pas înainte schimbă perspectiva. O echipă de cercetători a aplicat datarea cu radiocarbon pe treizeci de schelete nou analizate și le-a pus alături de alte treizeci și una de datări anterioare.
Cronologia care se conturează este amplă: de la aproximativ 4000 î.Hr. până la 1800 d.Hr., aproape șase milenii de istorie umană comprimate în sediment. Iar tendința principală devine limpede.
Marea majoritate a oaselor aparțin epocii bronzului (circa 2300–800 î.Hr.) și epocii fierului (circa 800 î.Hr.–43 d.Hr.). În plus, multe dintre rămășițe provin din zonele superioare ale râului, departe de marile centre urbane de astăzi.
„Putem afirma cu certitudine că nu vorbim pur și simplu despre oase adunate la întâmplare, în timp, în albie”, explică Nichola Arthur, autoarea principală a studiului și conservatoare la Muzeul de Istorie Naturală din Londra.
„S-a întâmplat într-adevăr ceva semnificativ în epoca bronzului și în epoca fierului.” Rămâne întrebarea care dă sens tuturor acestor date: de ce au ajuns acești oameni în râu?
Autorii susțin că ar putea fi vorba despre un tipar mai larg, observat în nord-vestul Europei, unde comunitățile preistorice depuneau intenționat rămășițe umane în ape, în cadrul unor ritualuri sau ceremonii religioase.
Argumentul lor se sprijină pe descoperiri similare din alte regiuni europene, unde obiecte ori rămășițe au fost găsite în lacuri, mlaștini sau râuri, frecvent însoțite de indicii ale unor practici sacre. Există însă și rezerve.
Chris Knüsel, bioarheolog la Universitatea din Bordeaux, consultat în cadrul cercetării, dar neimplicat direct, propune o explicație alternativă: rămășițele ar putea proveni din episoade violente, conflicte generate de controlul asupra acestui curs de apă esențial.
Pentru a lămuri originea exactă a leziunilor și contextul în care au fost produse, echipa intenționează să continue analizele, încercând să distingă între semnele ritualului, ale sacrificiului sau ale violenței.
