Un comportament considerat adesea dezgustător de către oameni, dar surprinzător de natural în lumea canină, este consumul propriilor excremente sau al altor animale.
Această practică, cunoscută sub denumirea de coprofagie conspecifică canină, nu reprezintă, în general, o amenințare pentru sănătatea animalelor de companie, în ciuda repulsiei pe care o provoacă stăpânilor.
Paradoxul este adesea evident, deoarece, în mod normal, câinii manifestă o aversiune față de dejecțiile speciei lor. Cu toate acestea, dincolo de aparenta contradicție, acest obicei este, cel puțin într-o anumită măsură, considerat un comportament natural.
Motivațiile din spatele coprofagiei sunt variate. Uneori, câinii pot fi pur și simplu curioși, explorând lumea prin simțuri și gust, fără ca gestul lor să indice neapărat o carență nutrițională.
Alți câini adoptă acest comportament ca pe o formă instinctivă de „curățenie”, mai ales dacă trăiesc într-un spațiu restrâns și încearcă să-l mențină igienizat. Deși cel mai adesea nu este legată de deficiențe alimentare, coprofagia poate semnala, în cazuri izolate, probleme digestive.
Totuși, majoritatea medicilor veterinari înclină să creadă că rădăcinile profunde ale acestui comportament se găsesc în legătura evolutivă a câinilor cu strămoșii lor, lupii. Istoria domesticirii prietenilor noștri patrupezi este una complexă, întinsă pe mii de ani.
Se estimează că primele tentative de transformare a lupilor în tovarăși domestici au avut loc acum 15.000 până la 40.000 de ani. Procesul de selecție naturală a favorizat indivizii mai prietenoși și mai puțin agresivi, ducând treptat la apariția câinilor domestici pe care îi cunoaștem astăzi.
Chiar dacă milenii despart acum câinii de lupii gri, anumite comportamente ancestrale au persistat. În acest context, s-a observat că lupoaicele își mănâncă excrementele puilor pentru a-i proteja de paraziții intestinali. Dr
. Nicholas Dodman, președintele Centrului non-profit pentru Studii de Comportament Canin și profesor emerit la Facultatea de Medicină Veterinară Cummings din cadrul Universității Tufts, subliniază că ouăle diverselor specii de paraziți nu sunt periculoase în excrementele proaspete.
Ele devin o amenințare odată ce se dezvoltă, moment în care ar putea fi ingerate de puii vulnerabili, provocându-le boli. Astfel, ceea ce pare un obicei dezagreabil la câinele dumneavoastră este, de fapt, o relicvă a unui comportament străvechi, esențial pentru asigurarea supraviețuirii urmașilor.
Studiile recente oferă o imagine mai clară asupra prevalenței acestui comportament. O analiză din 2019, publicată în *Journal of Veterinary Behaviour*, a relevat că aproximativ 11% dintre câinii masculi și 16% dintre femele practică coprofagia. S
-a observat, de asemenea, că incidența era de două ori mai mare la câinii castrați comparativ cu cei nesterilizați.
O altă cercetare din 2018, publicată în *Journal of Veterinary Medicine and Science*, a indicat că rasa Shetland Sheepdog prezintă cea mai ridicată rată de coprofagie, atingând un procent de 41%.
Aceste date ajută la înțelegerea faptului că, dincolo de aparențe, acest comportament este un fragment din istoria lungă și complexă a evoluției canine.
