În vreme ce astăzi majoritatea chitanțelor noastre sunt, în mare parte, din hârtie, acum aproximativ 2000 de ani, un document financiar de o importanță capitală era adesea consemnat pe piatră.
Cu câțiva ani în urmă, cercetătorii au scos la lumină o astfel de chitanță în Ierusalim, chiar în situl arheologic al Orașului lui David. Detaliile acestei descoperiri remarcabile au fost publicate în revista *Atiqot*.
O chitanță, în esență, este o dovadă scrisă a unei tranzacții financiare între două părți, o confirmare a plății sau a primirii de fonduri. Pentru emitent, ea servește drept registru de vânzări, facilitând urmărirea tranzacțiilor.
Pentru destinatar, poate fi o dovadă crucială de plată, utilă, de exemplu, în scopuri fiscale sau pentru garanția bunurilor achiziționate, prevenind totodată litigiile. Această practică, de a înregistra tranzacțiile, este departe de a fi o noutate.
Știm că civilizații antice precum cele mesopotamiene – sumerienii și babilonienii – foloseau tăblițe de lut pentru a consemna comerțul, o metodă preluată și de grecii antici. Egiptenii, la rândul lor, apelau la papirus, o formă primitivă de hârtie, confecționată din tulpina plantei de papirus.
O echipă de arheologi a anunțat recent descoperirea unei alte astfel de chitanțe, scoasă la iveală în timpul săpăturilor desfășurate tot în Orașul lui David din Ierusalim. Acest loc este considerat nucleul original al orașului antic, un spațiu profund încărcat de istorie și tradiție biblică.
Potrivit tradiției biblice, Orașul lui David a fost capitala regatelor lui David și Solomon în secolul al X-lea î.e.n., aici Regele David își stabilea reședința și palatul, iar Regele Solomon construia primul Templu din Ierusalim.
De data aceasta, nu vorbim despre tăblițe de lut sau papirus, ci despre o simplă piatră de calcar, de aproximativ nouă centimetri înălțime. Aceasta a fost descoperită într-o grămadă de moloz, în timpul săpăturilor din anul 2016, pe Drumul Pelerinajului.
Această arteră principală, intens circulată în acele vremuri, se întindea pe o distanță de circa 600 de metri, conectând poarta orașului Ierusalim de porțile Muntelui Templului și de cel de-al Doilea Templu, pe care romanii l-au distrus în anul 70 e.n. Chitanța de piatră prezintă șapte rânduri de text, parțial conservate, care menționează mai multe nume asociate cu sume de bani.
Una dintre aceste linii conține inclusiv numele Shimon, un nume masculin biblic popular în perioada romană timpurie (37 î.e.n. – 70 e.n.), alături de care este gravată litera ebraică mem. Aceasta reprezenta o abreviere pentru termenul „ma’ot”, însemnând „bani” în ebraică.
„La prima vedere, lista de nume și cifre s-ar putea să nu pară foarte captivantă”, au remarcat arheologii din cadrul Autorității Israeliene pentru Antichități.
„Cu toate acestea, gândul că, la fel ca astăzi, chitanțele erau folosite și în trecut în scopuri comerciale, și că un astfel de document a ajuns până la noi, reprezintă o descoperire rară și valoroasă. Ea ne oferă o perspectivă prețioasă asupra vieții cotidiene în orașul sfânt al Ierusalimului.”
Deși alte patru inscripții ebraice similare pe piatră, având nume urmate de cifre, au mai fost descoperite în regiune, aceasta este prima de acest gen excavată direct în Ierusalim.
Pe baza tipului de scriere, a materialului pietrei și a similitudinilor cu celelalte artefacte, arheologii sugerează că această chitanță datează de aproximativ 2000 de ani.
