De 150 de ani, paleontologii urmăresc cu fervoare originea absolută a dinozaurilor, acel moment precis în care o reptilă oarecare a devenit stăpâna incontestabilă a lumii. Însă granița dintre precursorii acestor giganți și ceea ce numim „adevărații” dinozauri rămâne, în mod exasperant, neclară.
Între fragmente fosile exhumate în Africa și schelete deshumate de ploi diluviene în Brazilia, știința ezită. Adevăratul „număr unu” al acestei linii evolutive ar putea dormi încă sub nisipurile deșerturilor inaccesibile sau sub vegetația impenetrabilă a junglelor.
Uneori, știința are nevoie de un imbold de la destin, sau, mai bine zis, de o inundație. În anul 2024, ploi torențiale au lovit sudul Braziliei, provocând o eroziune accelerată în jurul unui bazin de apă datând din Triasic.
Acest dezastru natural a scos la iveală o adevărată comoară: unul dintre cele mai vechi schelete de dinozaur descoperite vreodată. Cu o vechime de 233 de milioane de ani, acest superprădător din familia Herrerasauridae este un candidat serios la titlul de decan al dinozaurilor.
Biped, carnivor și masiv, el întruchipează însăși imaginea „adevăratului” dinozaur al originilor. Cu toate acestea, Brazilia nu este singură în această cursă fascinantă. În Zimbabwe, Mbiresaurus raathi, un sauropodomorf exhumat în 2022, afișează o vârstă similară, de 230 de milioane de ani.
Aceste descoperiri confirmă că dinozaurii și-au început cucerirea lumii pe supercontinentul Gondwana. Dar pentru unii cercetători, aceste specimene nu sunt decât „nou-veniți” în comparație cu o umbră mai veche care bântuie arhivele fosile.
Adevărata bătaie de cap a paleontologilor poartă numele de Nyasasaurus parringtoni. Această fosilă, descoperită în Tanzania, ar data de acum 243 de milioane de ani. Dacă într-adevăr este un dinozaur, ar împinge actul de naștere al acestei linii evolutive cu 10 până la 15 milioane de ani mai devreme.
Problema? Rămășițele sale sunt atât de fragmentare încât este imposibil de tranșat cu certitudine: este primul dintre dinozauri sau doar cel mai apropiat văr al lor? Sterling Nesbitt, de la Universitatea din Washington, subliniază complexitatea acestei taxonomii.
În acele vremuri îndepărtate, numeroase reptile împărtășeau caracteristici anatomice similare. Un simplu fragment de os poate induce în eroare, deoarece evoluția a „reiventat” uneori aceleași structuri de picioare sau șolduri la grupuri diferite.
Nyasasaurus rămâne așadar un candidat fantomă, o piesă de puzzle fascinantă, dar incompletă, care așteaptă omologii săi pentru a-și confirma statutul de rege al Triasicului mijlociu.
Osul humerusului de Nyasasaurus parringtoni, privit alături de o secțiune transversală, relevă numeroase culori care indică fibre osoase dezorganizate, o trăsătură întâlnită la primii dinozauri. De ce nu găsim dovezi mai vechi și mai clare?
În 2025, o echipă de la University College London a adus un răspuns logisitic la această întrebare. Conform modelărilor lor, primii dinozauri ar fi evoluat în vestul Gondwanei, la latitudini joase, în medii de savană și deșerturi aride.
Astăzi, aceste zone corespund geografic inimii pădurii amazoniene și imensităților Saharei. A efectua săpături în aceste regiuni este un coșmar logistic.
Acolo unde exploratori precum Percy Fawcett căutau orașe de aur pierdute, paleontologii știu că adevărata comoară se ascunde sub straturi de vegetație impenetrabilă sau sub dune de nisip în continuă mișcare. Originea dinozaurilor nu este un mister științific insolubil, ci o provocare de acces.
Atât timp cât nu vom pătrunde în aceste „zone albe” de pe harta paleontologică, primul dinozaur va rămâne o siluetă încețoșată, pierdută în nisipurile și rădăcinile timpului.
